Da, da ,da eu sunt o divă,
Da, da, da, voi fi o divă,
Mi-e sortit să fiu o divă,
Uite să luăm de-o pildă:
Pielea mi-e de catifea
Și dacă te-atingi de ea,
Păru-ndat’ ți se zburlește,
Tensiunea-n sus îți crește.
Drepte, lungi, subțiri – sunt șic,
De lăbuțe-acuma zic,
Nici nu vreau să-ți mai vorbesc
Ca să nu te-nebunesc.
Buze mari de sevă pline
Făr’ adaosuri străine.
Oac, mă-ndrăgostesc acuș
De gurița mea de pluș.
Cine va fi fericitul
Cel de Dumnezeu numitul
Care va cunoaște-odat’
Al meu dulce sărutat ?!
Și dacă-i vedea, mon cher,
Multă forfoteală-n cer,
Luna-un pic cam agitată
Stetele-i formând armată.
Și întregul univers
Pare palid, trist și șters
Neputând să îmi supună
Ochii mari, în semilună.
Divă sufletu-i era,
Divă sufletu-i era,
Da, da, da
Și Broscuță se numea …
sa pui si melodia la poezia asta ca tare bine ti-a mai iesit:)