Mă trezesc din insomnie,
Genele privesc în ochi,
Mă imploră ca de mâine
Zilele să fie zile,
Nopţile să fie nopţi.
Aud bocănit în tâmple,
Cască visele-n perciuni,
Le poftesc rapid să intre
Altfel, iar o să se schimbe
Din frumoase-n urâciuni.
Însorita noapte trece,
Mă întreb ce va urma?
După dimineaţa rece,
Dacă Luna se trezeşte,
Ziua îmi va lumina!
... în versuri ... 
cool!!!
Uf, avand in vedere ca am insomnii de vreo 9 luni de zile, nu ma pot ruga decat ca “Zilele sa fie zile, / Noptile sa fie nopti.”
In alta ordine de idei, frumoase versuri. Simple, aproape de mintea omului de rand. Si nici macar nu esti iubitor de metafore exagerate! 😀