Archive for the ‘De ce?’ Category

Umbră sunt

Posted: May 17, 2013 in De ce?

O să chem în noapte
Virgula din şoapte
Alungând vibraţii
Dincolo de spaţii.

Gândul meu departe
Sunete desparte,
Gratia în palmă
Rugineşte calmă.

Aruncat în fraze,
Răstignit în raze,
Un regret cu nume
Îngropat în urme.

Luna-mi este ţinta,
Îmi arunc fiinţa,
Vocea îmi dispare,
Umbră sunt pe Soare!

Advertisements

Sur

Posted: May 10, 2013 in De ce?

E o simplă armonie,
Culori în tâmple, pe hârtie,
Diferă doar cunturul lor,
Impuls de gene bicolor.

Cuvintele sunt aventuri,
Copiii șoaptelor, picturi.
În nemișcarea numai fapte
Stă albul negrului – o carte.

De vis

Posted: April 19, 2013 in De ce?

Se trezi atât de brusc
Încât visul de sus
Nici nu reuși s-o coboare.
În plus
Îi văzu și fața.
“Cine ești?”
Să-l întrebe-ar fi vrut,
Dar dispăru ca o fantomă
Înăuntrul ei …
Buzele reci
Se făcuseră una.
Seci
Oasele luau forme ciudate …
Își simțea corpul lăsat în urmă, departe;
Se miră,
“Am ochii închiși, prin ai cui mă privesc?”
Din înălțimea urmei își urmărea Înlemnirea,
Din adâncul brumei colora norii cu Amintirea …
Acum dansa în jurul lunii
Scuturând-o de praful lumii,
În altă clipă cuprindea stelele
Încâlcindu-le penele …

Doar ochii îi trădau zâmbetul.
În rest liniște, liniște de vis …

Atâta ştiu

Posted: January 26, 2013 in De ce?

Atâta ştiu, în linişte să cânt.
În bezna buzelor uitate
Tăcerile sunt mai curate.
Atâta ştiu, în linişte să cânt!

Atâta ştiu, în nepăreri să cred.
Părerea bună, rea – m-apleacă
Şi înzestrat ajung în groapă.
Atâta ştiu, în nepăreri să cred!

Atâta ştiu, în urmă să rămân.
La ce-ar mai folosi avântul
De n-am în faţă inima chemându-l?
Atâta ştiu, în urmă să rămân!

Atâta ştiu, în sete să petrec.
E roua dulce şi amară
Izvorul meu din călimară.
Atâta ştiu, în sete să petrec!

Atâta ştiu, să fiu şi să nu fiu.
De mă îngrop în mantie de ceară
Lumina înauntru-o să mă doară.
Să fiu şi să nu fiu, atâta ştiu!

Colind

Posted: January 6, 2013 in De ce?

A venit Crăciunul
Liniștind păreri,
Scade-n suflet drumul,
Iarna-n primăveri.

Blând, ca ochii mamei
Pruncii adormindu-și,
Pâinea, glasul poamei
E Mesia însuși!

Remușcat amarul,
Nepăscută calea,
Regăsit altarul;
Neiubită jalea.

Multe ceruri strică!
Strânge-n palme unul!
Inima îți strigă:
A venit Crăciunul!

Paşii

Posted: October 8, 2012 in De ce?

Mă tem să stau, mă tem să merg
Să nu îngrop cărarea,
Dar, creşte-n umeri muntele întreg
Iar în privire marea.

Mă lupt în cel mai neted anotimp
Dar m-au lăsat ostaşii,
Un zâmbet mi-a rămas în pumni şi simt
Cum lunecă toţi laşii!

Un pas mai strâmb, ce tremură lovit
Şi nu mai vrea să creadă
De-atâta rugăciune gârbovit
În pleavă se dezmiardă.

Un ultim pas m-aruncă-n sus şi zbor.
Oare de ce şi unde?
“De sus vezi urmele şi drumu-i mai uşor!”
Cărarea îmi răspunde.

Cina

Posted: October 2, 2012 in De ce?

Ce tainic cade lumina
Cuvântului de vizavi,
În noapte îşi caută cina
Mă-ntreb oare ce va servi?

O virgulă coaptă prea bine,
Antetul pe gânduri încins,
Trei puncte de ieri pentru mâine
Sau poate o voce-n cuprins?