Archive for the ‘Stihii’ Category

Iartă-mi felinarul, noapte

Posted: September 1, 2014 in Stihii

Noapte, iartă-mi felinarul,
S-a aprins întâmplător.
Căutam prin ace carul
Dorului rătăcitor.

Tu, din întuneric, poate,
Pază-mi ești în orice zi,
Eu, din umbra fără moarte,
Eu, pe cine aș păzi?

Vreau să fiu ca zodierul,
Cavaler extrastelar,
Să păzesc de pietre cerul
Pe-un pământ imaginar.

În lumina foarte slabă,
Mâinile îmi cad necoapte,
Am îmbrațișarea oarbă.
Iartă-mi felinarul, noapte!

Fulger

Posted: May 1, 2014 in Stihii

S-a născut aşa cum ploaia lasă dintr-odată cerul,
Ca un fulger peste umbre ce dezvăluie misterul,
Scuturată de ecouri, păsări zboară din pădure
Şi roiesc în jurul ierbii învechită de secure!

A trăit mai mult în vise unde reuşea de toate;
Se-arunca din vârful stelei în incendii însetate,
Supunea în braţe luna arătându-i universul,
Îşi prindea în păr comete pieptănându-şi-le sensul.

Ca un lup ieşit din omul ce-l ţinea în pielea oii.
Ce-ţi mai trebuie căruţa care nu-şi mai rabdă boii?
Dar se stinse dintr-o dată … Fulgerul i-a scos din gheare
Partiturile visării pe atomice gheţare.

Țărână

Posted: March 18, 2014 in Stihii

O chema Țărână și putea să zboare,
Dar s-a lăsat călcată-n picioare.
Aliată în mii de războaie,
Decorată cu pacea de paie,
Dorită, furată, cuprinsă, trădată,
De falși pețitori înnorată,
Plimbată prin tribunale
Și prefacute spitale:
Ba că-i prea rece, ba că-i fierbinte,
Neprețuită de cel care-o vinde.
A tuturor și-a nimănui!
Voia să se plângă, dar nu avea cui.
O săruta doar genunchiul ce moare
Dinăuntru strigându-i: “Iertare!”.

Încă mai poate să zboare,
Dar plânge tăcută izvoare …

Toamnă timidă

Posted: September 2, 2013 in Stihii

E o zână fără forme
Din povestea fără nume
Scrisă de-un poet pe ciorne
Şi lăsată-n vârful lunii.

S-a-ntâmplat ceva, căci, iată,
Nu mai plânge toamna frunze,
De la vara care-o ceartă
Înverzită-şi cere scuze!

Ea, fricoasă ca un mugur
Tremurând în primăvară,
În copacii ce se scutur,
S-a urcat şi nu coboară.

Nu raspunde nici când cheamă
Iarba stofa ruginie,
Nici când aripi fără teamă
Din înalturi o adie.

Are buzele răscoapte,
Sânii plini de roadă multă,
Tot mai goală pare-n noapte,
Ziua e tot mai adultă!

Şi timidă, admirată
Ca fecioara de-al său mire,
Va cuprinde lumea toată
Şi va coborî-n privire!

Ploaia de sâmbătă

Posted: August 11, 2012 in Stihii

Alunec în taina tăcerii,
Mă simt prizonierul uitat,
În stropii magici ai verii,
Abia de mai văd cum să scap.

Dar plouă şi lumea-i mai calmă
Te udă săgeţile moi
Şi văd cum se-ascunde în palmă
Umbrela de tine, de noi.

Să fim serioşi, e o ploaie!
Atâtea-au mai fost pân’ acum.
Dorința îmi curge şiroaie
Prin calmul acesta nebun.

Aş vrea să-ţi mai spun de plăcere
Abia îndrăznesc să respir
Când ploaia reflectă-n cădere
Ce nu reușesc să admir.

Noi stăm, ascultăm necuvântul,
Ploaia cea rece şi caldă;
Mă strânge în braţe pământul,
Iarba îmi creşte sub talpă.

Să las furtuna să treacă,
Să sper c-am să fiu mai curat?
De ploaie mi-e sete şi iată
Ea te iubeşte – eu tac!

Foarte primăvăratec

Posted: May 29, 2012 in Stihii

Faci
o vioară din scânduri,
Taci
călătoare prin rânduri.
Ai
o intrare aparte,
Sai
îngrădirile toate.
Mergi
nu conteaza spre cine,
Cerci
vântul dacă te ţine.
Nu-s
talpa ta din cărare,
Sus
voi cădea-n depărtare.

Fug
mai departe de patimi,
Crud
peste margini mă clatini.
Slab
ca o rugă e pulsul,
Cad
măsurându-mi nespusul.
Rar
îţi şoptesc că e simplu,
Par
jucătorul-arbitru,
Nu
tâmpla-i cea care doare,
Tu
nu mai ştiu dintre care!

Plec
ramuri ude-n jăratec,
Trec
foarte primăvăratec!

Toamna vine pe rând

Posted: August 21, 2011 in Stihii

Toamna vine pe rând
Adunând zile-ntregi de pe ape,
Toate-s bune de când
Vorbele se ascund după fapte.

Rătăcitele minți
Inșirate-s în drum la vedere,
Mușcă pumnii din sfinți,
Sfinții mușcă din pumni de durere.

Un prieten călău
Îți va face pe plac după moarte
Și-ți va spune: “Doar eu
Plânsu-ți-am reușitele toate …”.

Când pe lutul crăpat
Iarba-ți cade în poduri de sete,
Să rămâi dezlegat
Chiar de toate îți fură din plete.

Și să nu plângi, te rog,
Când cararea se-mparte-n mai multe,
Dacă toamna în loc
Îți va coase din ele un munte!