Era o zi de toamnă,
Jucam de-a “Șterge vise”
Și iarn-atât de calmă
Le aștepta-n culise.
Își pregătea tarabe
Din vorbele ascunse
Și rolurile oarbe
Le scutura de frunze.
Vindea tot ce coboară
Din scenă între acte,
La prețuri de ocară
Și dragostea în lapte.
Îți fură ochii iarba
Și clipele, și somnul
Dar cei mai mulți întreabă
Cu cât se vinde omul?
... în versuri ... 