Зачем тебе мои слова?
Они просты, как дважды два.
В них нет веселья, нету скуки,
Не видно как трясутся руки.
Зачем тебе моё молчанье?
В тебе моё последнее дыхание …
Молчю уже который год
Что нету слов, что нету слов …
Archive for December, 2013
0
“Ești un Prost!”
Așa mă cheamă.
Sunt cel mai vrednic om de seamă.
Mă regăsesc în multe chipuri
Acoperindu-mă de riduri.
Ba și mai mult,
Sunt foarte treaz
În nesfârșitul meu extaz.
Iar râsul mut
Ce tremura atât de mult
A fost lumină
Fără rimă …
Aceeași casă fără masă
Sub crucea umbrei din fereastră …
Toată zăpada ce-am rănit-o
Ți-o dărui ție, neiubito!
Mă tem!
E calea dintre vreau și vrem,
O pasăre ce doar coboară
Ținându-și zborul subțioară.
Respingerea ce dă vibrații
Și-alungă îngerii în spații.
Momentul mut
Ce tremură și sabie, și scut,
Atunci când doar o singură privire
Dezbracă-un cerșetor în mire …
Să vreau! Să vrei! Să vrem!
Atinge-mă! Nu mă mai tem!
“Mă tem!”
A fost primul poem.
Apoi, din ce în ce mai hotărât
Ți-am tremurat “Îmi ești atât …”.
Pana voia să mă refuze,
Dar “Legământ”-ul dintre buze
A fost atât de insistent
Încât mi-a plâns pe margini “Fii atent!”.
Așa s-au scurs mai multe clipe:
“La sânul tău”, “Mai vreau”, “Pe nesfârșite”.
Când din “Făptura ta întreagă”
Am șters ce încetase să m-atragă.
Cu orice “Încăpățânare”
Ieșeai “Mai strâmbă”, “Ca oricare”.
Suspicios pe tot ce-i lângă
Am scris “Te-aștept” cu mâna stângă.
Te-am căutat într-un “Blestem!”,
Dar iarăși începusem să “Mă tem!” …
Superlativele cu tine
Le-am strâns într-un volum: “Cu cine?”!
Zâmbiți!
Nu știu precis
Dacă mai am ceva de zis.
Știu că vă plac
Numai atunci când tac.
M-ați învățat să mă prefac
Cu fiecare pas
Într-un copil cu nouri pe la nas,
Cu mâna goală,
Desăvârșindu-și curățenia mintală!
De sub privirea rasă
V-am pus toată lumina mea pe masă.
Întunecat
Lângă piciorul strâmb m-am așezat.
(Acel picior care călca
Nehotărâtă mâna mea!)
Mi-ați spus că nu-i de-ajuns,
Că-mi vreți comorile ce mă ridică sus,
Tăria zâmbetului când mă doare
Și greutatea golului din buzunare.
Vreți mâinile ce pot cuprinde
Mai mult decăt puteți voi vinde,
Culoarea ochiului închis
Și fanteziile din vis,
Și umbra mare-a unui gând,
Și locul meu de sub pământ …
Dădusem tot și, mulțumit,
Am vrut să râd atât de prost,
Dar m-am oprit …
Oare acum mai are rost
Să mint?
... în versuri ... 