În poiana Fără iarbă
S-a pornit o mare zarvă,
La Taverna cu furnici
Face nuntă un arici.
Iar vulpoiul coafor
Şi bondarul croitor
Se gândesc cum să-l îmbrace
Pe arici la patru ace?
Archive for May, 2010
2
Mă trezesc din insomnie,
Genele privesc în ochi,
Mă imploră ca de mâine
Zilele să fie zile,
Nopţile să fie nopţi.
Aud bocănit în tâmple,
Cască visele-n perciuni,
Le poftesc rapid să intre
Altfel, iar o să se schimbe
Din frumoase-n urâciuni.
Însorita noapte trece,
Mă întreb ce va urma?
După dimineaţa rece,
Dacă Luna se trezeşte,
Ziua îmi va lumina!
Cu aer îşi umple plămânii odaia
Am soarele-n vene sau poate e ploaia,
Sau poate îmi curge prin vene nisipul,
Sau poate că timpul?
Oricum nu contează, am palmele strânse,
În barca de vise dau leneş din vâsle,
Am soarele-n barcă sau poate că plouă,
Sau poate nisipul se scurge prin rouă ?
Stă singură barca-n deşertul târziu
Sau poate e marea? Nici nu mai ştiu …
Tac sau mai bine (ce?) mă uit pe geam cum se bucură
musculiţele de unica lor zi de viaţă. Am avea ce învăţa de la
ele! Câtă dreptate avea domnul în alb când nu a vorbit, când
s-a uitat cu atâta gingăşie la venele afone: linişteşte-te! Mai trec coridoare de vorbe. Mă uit în fiecare cameră şi te văd numai copii xD piratate. Ipocrită vreme. Dezgustătoare aroma cârciumelor – baloane de fum de ţigară, aburi de bere şi pulpe de femei dezosate. Ştiu unde eşti. Dar la ce bun? Paşesc atent printre gropile din asfalt – exact mărimea tocurilor tale enorme. Îţi plăcea să fiu macaragiul care te dădea jos de pe ele: cum adică să merg desculţă?
Mă mai uit din când în când la un album foto – văd o gentuţă cu baterii şi un vibrator cu burtă!
Va urma …
Şi dacă tot ieri s-au împlinit 20 de ani de la marele eveniment …
Două maluri apa sapă,
Macină din vremi pământul
Desparţind câmpia lată
De un vârf desculţ de munte.
Apa ce-oglindea odată
Fraţi ţinându-se de mână
Umbra-n ea odrasle fată,
Rudelor de altădată.
Şi-a schimbat în timp culoarea;
N-are capăt, n-are peşti.
Galbenă este de ceara
Chinurilor nelumeşti.
Mulţi voinici trecutu-te-au
Când pe-un mal, rasunător,
Se-auzeau plângând chemându-şi
Mamele copiii lor.
Dar veni-va acea vreme
Când din valurile moi
Se va înălţa spre soare
Raza Podului de Flori.
Toate tind către extreme, pe aceeaşi direcţie în sensuri opuse, răsfirându-se. Orice punct are opusul lui, în cealalta parte.
Suntem plămădiţi din bine şi rău,
din apă şi foc,
din zile şi nopţi,
din râs şi din lacrimi,
c-o aripă ruptă şi alta zburând
şi viaţa întreagă muncim transpirând
să facem din pene ce cad obosite
noi zboruri cu aripi nepotrivite.
Am sufletul împărţit în două cărări
Doi fraţi despărţiţi de supărări,
Două boabe pe câte-o cărare:
Din una dă spicul spre soare,
Din cealaltă spicul dă în pământ
Cu rădăcina infiptă în vânt.
Doi cuci cuibărind în acelaşi perete
Ecouri de zâmbete şi de regrete.
Clepsidră din ceară ce macină foc,
În mâini de copil şi bătrân la un loc.
Şi-apăs greutatea din golul obtuz
Ca-n cealaltă parte să sar cât mai sus.
... în versuri ... 