… în versuri …

Am o batistă
Ce nu există,
O port la costumul pe care nu-l port
Când am putere să nu mai pot.
Miroase-a plural,
A noi doi pe un val,
Când numai nisipul ajunge la mal.
Chiar și inima albită-mi cuprinde
Atunci când spre tine firesc se desprinde.

Odată, fără să cad, am călcat-o-n genunchi
Și mi-a zburat rădăcina spre trunchi,
Pe dos m-a întors atâta de sus
Încat n-am avut nimica de spus.
O vând și o cumpăr în fiece zi,
Câștig din răspunsul: A fi? A nu fi?

Am ascuns în ea o floare îmbrăcată-n altă floare,
O durere care, ne-ncepută, nu mai doare,
Un pământ îngropat pân’ la urmă-n pământ
Și un gând despre tine în gând.

Pot s-ascund în ea și-un munte,
Numai lacrima mea când te pierd
Și nici zâmbetul meu când te văd nu-l ascunde …

E dimineață, iarăși dimineață
Și ploaia cade șoapte lângă noi,
Nu mă trezi, mai ține-mă în viață,
Îmbracă-mă cu tine,
Vreau să rămânem goi.

Să ne dorim așa, la întâmplare,
Cu mult mai sigur ca de obicei,
Să rătăcim pe ultima cărare,
Să-ți strâng în brațe pașii,
Tu să-i culegi pe-ai mei.

Și când n-o să mai cadă ploaia șoapte,
Iar liniștea ne va trezi păgân,
Dezbracă-mă și lasă-mă pe moarte,
Cât nu e dimineață,
Vreau singur să rămân.

Când ne-aruncam fără de teamă
Din vârfuri nalte de fiori
Și geana tresărea pe geană,
Oare-am fost noi de-atâtea ori?

Când ne iubeam în toamnă primii
Cum se iubesc copacii goi,
Pluteam în apele neștirii,
Iubito, oare am fost noi?

Simțeam mirosul tău în palme
Când rătăceam pe unde-ai fost,
Furtuna mea cu valuri calme
Ce-alungă fluturi fără rost.

E prea tăcere, gândul zboară
Aleatoriu în trecut,
Când am tăcut întâia oară,
Iubito, tu de ce-ai tăcut?

– Mi-e atât de dor de tine
încât mi-e teamă că mă voi îndrăgosti
înainte de a te vedea prima dată.
– Atunci, hai să nu ne vedem niciodată
și să ne fie dor încontinuu, și să nu mai murim.
– Vrei să nu murim împreună?
– Dacă ne-am vedea întâmplător pe stradă,
ochii mei îi vor deschide pe ai tăi doar pentru o singură clipă și … am simți amândoi.
– Te-aș ține de mână și te-aș privi o eternitate. Ți-aș prinde în păr timpul meu.
Va fi prima și ultima noastră privire, iar din noi va rămâne doar dorul.
– Mi-e dor de tine …
– Dor …