Archive for May, 2012

Foarte primăvăratec

Posted: May 29, 2012 in Stihii

Faci
o vioară din scânduri,
Taci
călătoare prin rânduri.
Ai
o intrare aparte,
Sai
îngrădirile toate.
Mergi
nu conteaza spre cine,
Cerci
vântul dacă te ţine.
Nu-s
talpa ta din cărare,
Sus
voi cădea-n depărtare.

Fug
mai departe de patimi,
Crud
peste margini mă clatini.
Slab
ca o rugă e pulsul,
Cad
măsurându-mi nespusul.
Rar
îţi şoptesc că e simplu,
Par
jucătorul-arbitru,
Nu
tâmpla-i cea care doare,
Tu
nu mai ştiu dintre care!

Plec
ramuri ude-n jăratec,
Trec
foarte primăvăratec!

Advertisements

Să nu mă uiţi

Posted: May 26, 2012 in Sortimentale

Să nu mă uiţi, atât te rog
Chiar dacă nu-ţi mai scriu deloc.
Candva din amintirea mea
Va răsări ce îţi lipsea
În loc de foc.

Eu nu mă plâng, sunt foarte bine,
Ce-am meritat îmi aparţine.
La fel de-ncet şi de stângaci
Ţi-aş spune cât de mult îmi placi
Plin de ruşine.

Aşa a fost de obicei,
Lăsam în urma mea scântei,
Credeam că poate altă dată
Vom arde îndoiala toată
În flori de tei.

Sub aripă de veche faimă
O nouă zi, altfel de teamă:
Să urc sau să cobor pe rană?
În glasul meu aceeaşi dramă
Încet mă cheamă.

Sau poate ochii din senin
Vor face rouă nu venin,
Iar genele – căzute arcuri –
Vor izvorî în mii de lacuri
Atât de lin.

Dreptatea iar mă umileşte,
Mai bine mint şi râd prosteşte!
Sub masca plină de virtuţi
Te rog atât – să nu mă uiţi
Doamne fereşte!

Căci timpul e un mort ce simte
Doar clipele ce nu-s trăite.
Ascuns de mine sub tavan,
Cu pieptul gol, eolian,
Te uit cuminte!

Em

Posted: May 24, 2012 in Aberatiuni mondene

Nemuritor vreau să fiu într-o zi
Să pot să ajung pân’ la capăt de Mi;
Acolo nebun nu te simți când iubești,
Iar tot ce rănești îți zâmbește pe veci!

Și drumul te coase din est spre apus,
Adună-ți bretonul să nu vezi în sus.
De unde-s acești marinari fără val
Cu șaua pe cap, cu zâmbet de cal?

Dar, ce mai contează un metru în plus
Deja s-a făcut ce-ai avut tu de spus;
Doi metri de vorbe cu frică și griji,
Vitejii aleargă-nainte pe bici.

Morișca ce suflă în steaguri s-a stins
În foaia de cupru purtată de vis …
Cu ochii închiși, pe margini de zbor,
Spre capăt de Mi, spre nemuritor!

Te simţi într-un fel foarte straniu
Când mintea îţi râde în craniu,
Iar pana-n cârceie de scris
Te face să plângi mai precis!

Cu mâna pe gură de clopot
Astupi al păcatelor hohot!
Te minţi că nu ai nici un fix
Pe scara din gol cu sufix.

Cum naiba să nu îţi mai vină
Din baltă miros de surdină
Când mușcă norii catargul,
Barca-i mai mare ca largul?

Ori ochiul nu-ţi vede din groapă,
Și cauţi motivul în faptă?
Te minţi că-ai rămas cu un “X”
Pe scara din gol cu sufix!