Nespuso

Posted: July 28, 2016 in Sortimentale

Te iubesc aproape, te iubesc departe,
Am în ochi dorințe, multe stele sparte;
Ești așa nespusă … De o viață-ncoace
Tac orice îmi spune gândul tău când tace!

Aripile noastre, două mări tăcute,
Se vor face barcă și nedesfăcute.
Pagini înghețate caută-n pustiu
Și-n trecutul apei tot ce nu mai știu.

Ploi de-or să se-aștearnă, ploi de vor veni,
Cine le ascultă dacă n-ar vorbi?
Cine-ar vrea să-și smulgă din plămâni averea
Și să-și vândă ploii până și tăcerea?

Cartea e deschisă, o citesc copacii,
Focul își ascunde în cenușă macii,
Și-a făcut și cerul rădăcini sub pleoape;
Te iubesc departe, te iubesc aproape …

Nimic de-ascuns

Posted: March 8, 2016 in Sortimentale

Nu e nimic de-ascuns în călimară,
Suntem fiori albaștri, suntem goi,
Și foile mi-s albe prima oară,
E primăvara gândurilor noi.

Ce-ar mai putea opri această acalmie?
Mi-s pașii de zăpadă, aripile moi,
Și ne iubim cu-atâta insomnie,
Și doarme primăvara între noi!

Nesfârșit de toamnă

Posted: November 12, 2015 in Sortimentale

Toamna și-a mutat nerăbdător pe buze
Culorile răpuse de ecou,
Pictează-mă în ultimele frunze,
Ascunde-mă în ultimul cadou.

Întreaga mea pădure vrea să cadă
Și-mi intră ramuri sub pământ,
Dansează-mi rădăcinile-n tornadă,
Ascunde-mă în primul legământ.

Înfrunză-mă în părul tău mirată,
(Eu știu că tu … Tu știi că eu …)
Se tot sfârșește toamna prima dată
Și ne ascunde tot mai greu!

Întrebări

Posted: September 15, 2015 in Aberatiuni mondene

Întrebări ce par că-și plimbă portavocea peste săbii
Ca vulcanul ce apare ca un val între corăbii,
Negândite, premature, necerute întrebări,
Ce mai căutați la umbra nepășitelor cărări?

Tot ce-a fost cândva o șoapta fără verb, fără pricini,
Astăzi crește ca o punte între flori și rădăcini.
Nu cumva din tot pustiul flăcăratelor minciuni
Vor ploua altfel de ape peste altfel de minuni?

Cine sunteți, cine suntem, ce vom fi sau poate nu?
Cine va striga pe nume enigmaticul “acu”?
E corabia prea mare? Hai, să îi salvăm pe toți!
Doar vâslașii fără umeri pot să plimbe peștii morți …

Ne legăm la ochi și tacem, nu mai auzim nimic,
Ne aplaudă și clovnii, toată lumea e un circ!
Nu cerșim, ne cerem drepturi, arătând spre Dumnezeu:
“Când vreau eu, atunci există, doar și ăsta-i dreptul meu!”

Să încălecăm deci zarea, să ne ducem spre apus,
Să ne stingem lumânarea înjurându-ne nespus
Și așa în bezna oarbă, încălzind pereții uzi,
Ne vom recunoaște iarăși, mai curați și mai absurzi.

Vom cădea-n genunchi plângându-i, ne vom ridica iubind,
Vom deschide iarăși ochii fără întrebări, zâmbind.
Să întoarcem, deci, pământul unei altfel de măsuri,
Să ne strângem iar în brațe, să ne sărutăm pe guri …

Când nu știam a cere

Posted: September 8, 2015 in Sortimentale

Eram ca doi copii, jucam de-a “negânditul”,
Mă ascundeam de tine și tu te ascundeai,
Cu ochii strânși în palme priveam nepotrivitul,
Nu mă gândeam la tine, nici tu nu te gândeai.

Străin pășeam pe ape ca fulgii primăverii,
Nu exista nici unul, nu exista nici doi,
Duceam departe floarea să nu rodească merii,
Cădeam ca frunza goală privind copacii goi.

Și din avântul nostru spre sigure tăceri,
Când nu strigam la tine, nici tu nu mă strigai,
Când nu știam a cere și nu știai să ceri,
Se naște-o Veronică, se naște un Mihai …

 

Mai rămâi

Posted: August 31, 2015 in Sortimentale

E vară-n părul tău, iubito,
Deși cad stele, nu murim;
Atâta liniște e dincolo de buze,
E vara-n care ne iubim.

Din mâna ta răsare luna
Pe cerul unei toamne noi;
Atâta liniște e dincolo de frunze,
E toamna-n care vom rămâne goi.

Apusul primei veri va naște
Cea mai frumoasă toamnă, toamna cea dintâi!
Atâta liniște e între noi, iubito,
Și ne șoptește pielea “mai rămâi” …

Colorând

Posted: July 28, 2015 in Sortimentale

O culoare nouă, nevăzută,
Care nu mai încăpuse-n curcubeu,
S-a ascuns în apa nebăută
Unde m-ascundeam de ochii altora și eu.
Fluiera marin în colțul gurii
Melodia valurilor de pământ,
Mă privea prin gratiile partiturii …

Erai tu, intrând în apa nebăută colorând.