Inimă de lapte

Posted: February 6, 2023 in Aberatiuni mondene
1

Am o inimă de lapte
Învelită în păcate,
Prăfuită de arginți
Prinși în găuri de la dinți.

Am legat de ea o lună
Și-o biserică nebună.
Un țambal pe o batistă
Peste o privire tristă.

Nouă ceruri din copite
Și o mie de ispite,
O iubire pe vecie
Și un vin fără beție.

Jumătate de icoană,
Sărăcia sub coroană,
Siguranța și un poate,
Și-un curaj pe jumătate.

Un spital și-o poezie,
Și o moarte ce învie.
Cărți uscate între frunze,
Tălpi ștergându-se de buze.

Un borcan de curcubeie,
Pe Hristos într-o moscheie,
Un creion cu mâna ruptă
Și o pace fără luptă.

Două aripi și o groapă
Într-un bulgăre de apă.
Și o stea să-mi lumineze
Cerul meu de ipoteze.

Ca să nu mai pot să număr
Funiile de pe umăr,
O arunc spre cer și, iată,
Am o inimă de piatră.

Fără pământ

Posted: September 26, 2022 in Melodii
1

De undeva pare că zbor,
Câte n-aș da să nu cobor,
Frunzele cad pe-altcineva,
Rece și cald de undeva.

Nu am pământ, nu știu să merg,
Aș râde să plâng, aș sta să alerg,
Chiar de nu zbor, chiar de nu sînt,
N-o să cobor, nu am pământ!

De n-aș fi tu, de n-ai fi eu,
Un deja-vu, nedumnezeu,
Oare-aș mai ști sau poate nu,
Cât ai trăi de n-aș fi tu?

De undeva frunzele cad,
Te-aș dezbrăca să-ți fie cald.
De n-ai fi eu oare mai sînt
Un Dumnezeu fără pământ!

De undeva pare că …

Ca și acum

Posted: July 27, 2018 in Sortimentale
2
Atunci când adormeau cocorii
Și toamnele-n copaci dormeau,
Visau pe drumuri călătorii
Și zorii nopțile-și visau.
Când se uita tăcerea-n apă
Și apa-n ea se oglindea,
Luminile păreau să tacă,
Și umbrele tăceau, părea.
Atunci când pentru prima dată
Veneai când eu te așteptam,
Atunci ca și acuma, iată,
Și ne iubim, și ne iubeam …

Zarzări de noapte

Posted: March 8, 2017 in Sortimentale
0

Iubito, o să-ți gătesc într-o zi
Dulceață de zarzări de noapte,
Cei care înfloresc
Când lăsăm lumina aprinsă departe
Să nu ni se vadă bătăile inimii pe buze.

Iubito, într-o zi n-o să mai putem ascunde
Livada de noapte sub plapumă
Și o să ne vadă toți rădăcinile:
“Uite-i, mă, și pe ăștia!
Dulceața mamii lor …”

Nimeni

Posted: March 2, 2017 in Sortimentale
0

Hai, să ne iubim cu ochii!
Eu mă prefac în verde,
tu te prefaci că nu mă vezi.
Apoi, întredeschiși,
ne mirăm unul altuia culorile …

Ce bine-ar fi să fie la mare!
Să mă calci pe nisip cu sânii
și tot ce ai tu mai umbrit.
M-aș simți …

Dar abia e primăvară,
iar noi nu ne înțelegem
decât albaștri.

Aș ieși cu tine-n lume îmbrăcată,
dar unde să mă uit să nu te mai văd goală?

Apropo, arăți atât de bine când nu te privește nimeni …

Nespuso

Posted: July 28, 2016 in Sortimentale
1

Te iubesc aproape, te iubesc departe,
Am în ochi dorințe, multe stele sparte;
Ești așa nespusă … De o viață-ncoace
Tac orice îmi spune gândul tău când tace!

Aripile noastre, două mări tăcute,
Se vor face barcă și nedesfăcute.
Pagini înghețate caută-n pustiu
Și-n trecutul apei tot ce nu mai știu.

Ploi de-or să se-aștearnă, ploi de vor veni,
Cine le ascultă dacă n-ar vorbi?
Cine-ar vrea să-și smulgă din plămâni averea
Și să-și vândă ploii până și tăcerea?

Cartea e deschisă, o citesc copacii,
Focul își ascunde în cenușă macii,
Și-a făcut și cerul rădăcini sub pleoape;
Te iubesc departe, te iubesc aproape …

Nimic de-ascuns

Posted: March 8, 2016 in Sortimentale
0

Nu e nimic de-ascuns în călimară,
Suntem fiori albaștri, suntem goi,
Și foile mi-s albe prima oară,
E primăvara gândurilor noi.

Ce-ar mai putea opri această acalmie?
Mi-s pașii de zăpadă, aripile moi,
Și ne iubim cu-atâta insomnie,
Și doarme primăvara între noi!

Nesfârșit de toamnă

Posted: November 12, 2015 in Sortimentale
0

Toamna și-a mutat nerăbdător pe buze
Culorile răpuse de ecou,
Pictează-mă în ultimele frunze,
Ascunde-mă în ultimul cadou.

Întreaga mea pădure vrea să cadă
Și-mi intră ramuri sub pământ,
Dansează-mi rădăcinile-n tornadă,
Ascunde-mă în primul legământ.

Înfrunză-mă în părul tău mirată,
(Eu știu că tu … Tu știi că eu …)
Se tot sfârșește toamna prima dată
Și ne ascunde tot mai greu!

Întrebări

Posted: September 15, 2015 in Aberatiuni mondene
1

Întrebări ce par că-și plimbă portavocea peste săbii
Ca vulcanul ce apare ca un val între corăbii,
Negândite, premature, necerute întrebări,
Ce mai căutați la umbra nepășitelor cărări?

Tot ce-a fost cândva o șoapta fără verb, fără pricini,
Astăzi crește ca o punte între flori și rădăcini.
Nu cumva din tot pustiul flăcăratelor minciuni
Vor ploua altfel de ape peste altfel de minuni?

Cine sunteți, cine suntem, ce vom fi sau poate nu?
Cine va striga pe nume enigmaticul “acu”?
E corabia prea mare? Hai, să îi salvăm pe toți!
Doar vâslașii fără umeri pot să plimbe peștii morți …

Ne legăm la ochi și tacem, nu mai auzim nimic,
Ne aplaudă și clovnii, toată lumea e un circ!
Nu cerșim, ne cerem drepturi, arătând spre Dumnezeu:
“Când vreau eu, atunci există, doar și ăsta-i dreptul meu!”

Să încălecăm deci zarea, să ne ducem spre apus,
Să ne stingem lumânarea înjurându-ne nespus
Și așa în bezna oarbă, încălzind pereții uzi,
Ne vom recunoaște iarăși, mai curați și mai absurzi.

Vom cădea-n genunchi plângându-i, ne vom ridica iubind,
Vom deschide iarăși ochii fără întrebări, zâmbind.
Să întoarcem, deci, pământul unei altfel de măsuri,
Să ne strângem iar în brațe, să ne sărutăm pe guri …

Când nu știam a cere

Posted: September 8, 2015 in Sortimentale
0

Eram ca doi copii, jucam de-a “negânditul”,
Mă ascundeam de tine și tu te ascundeai,
Cu ochii strânși în palme priveam nepotrivitul,
Nu mă gândeam la tine, nici tu nu te gândeai.

Străin pășeam pe ape ca fulgii primăverii,
Nu exista nici unul, nu exista nici doi,
Duceam departe floarea să nu rodească merii,
Cădeam ca frunza goală privind copacii goi.

Și din avântul nostru spre sigure tăceri,
Când nu strigam la tine, nici tu nu mă strigai,
Când nu știam a cere și nu știai să ceri,
Se naște-o Veronică, se naște un Mihai …

 

Older Entries