Archive for January, 2015

Herghelii colorate de cai

Posted: January 29, 2015 in Aberatiuni mondene

Pe peretele dintre iarnă și mai
E-o herghelie de cai
Verzi și albaștri, îmbrăcați la costum
Călcând poezii trăite postum.

Cândva au durut, acuma nu dor,
Poeziile dorm sub copitele lor.
Mor în tăcere, așa cum se moare,
Atunci când nimica nu te mai doare.

E liniște, nimic de distrus nicăieri,
Stelele urcă pe cerul de ieri,
Tăcerea se naște din versul frumos,
E dimineață, e seară, e totul pe dos.

Doar iarba păscută rămâne cuvânt
Pân’ soarele altor imperii de vânt
Va goni herghelii colorate de cai
Pe-un perete ce-ascunde iarna de mai.

Advertisements

După cortină

Posted: January 28, 2015 in Sortimentale

Erau doar ei pe-o scenă cu cortina trasă:
– Știi, am ceva să-ți spun,
Cu fiecare act mă simt cu tine mai acasă,
Deși toți spectatorii ne doresc ceva mai bun.
E ultimul spectacol împreună,
Te vei întoarce-acolo unde nu-s …”
Atât a reușit să spună
Din câte mai avea de spus.

Și au jucat, așa ca niciodată,
Atât de sincer și curat,
Încât cortina a uitat să cadă,
Dar nimeni n-a aplaudat.
Stăteau șovăitori pe marginea prăpastiei iubirii,
Nu își vorbeau, se mai priveau complici din când în când,
Și au pornit în larg pășind pe aerul neștirii,
S-au sărutat pân’ au ajuns cu inima-n pământ.

Erau doar ei pe-o mare cu cortina trasă:
– Știi, am ceva să-ți spun,
Cu fiecare val mă simt cu tine mai acasă
Și nu e nimeni să ne vrea ceva mai bun.

Ultimul vagon

Posted: January 27, 2015 in Aberatiuni mondene

Voi coborî din ultimul vagon,
Așa cum mai coboară oamenii din trenuri,
Cum ai lăsa în frig țigara pe balcon,
Iar ea, șerpuitoare, întreabă: “De ce tremuri?”

O gară ca oricare altă gară,
Nu întâlnești pe nimeni cunoscut,
Doar tu și alții care mai coboară,
Ce lasă-n spate goluri în golul absolut.

La casă nu e nimeni, e stația prea mică,
Se dau doar funii gratis spre fiecare nod,
Iar cel ce nu mai cade nu se mai ridică
Rugând pe cineva să-i facă la cravată nord.

Ascultă! Auzi? Aleargă pașii minimi
Înghesuindu-și graba pe o hartă,
Cum venele grăbite își varsă grija-n inimi,
Ca niște flori uscate într-o vază spartă.

Întorc privirea, (cu toții facem asta,
Atunci când nu am spus destul sau am tăcut)
Dar vântul mi-a închis nepăsător fereastra
Și ultimul vagon a dispărut.

Teamă mi-i de-atâtea gânduri

Posted: January 23, 2015 in Sortimentale

M-am lăsat purtat de gândul,
Care-ți mângâie piciorul,
Pe sub piele-mi bate vântul,
Setea mi-a umplut ulciorul.

Căutând în aer scuza,
Mâna mea ți-ascunde părul,
Cum ascunde ramul frunza
Și minciuna adevărul.

Câtă liniște în sânge,
S-a oprit să te privească,
Altceva în piept mă strânge,
Ce-ar muri să mai trăiască.

Dar de unde-atâta verde?
Cine-nmugurește scânduri?
Teamă mi-i că te voi pierde,
Teamă mi-i de-atâtea gânduri …

Ultima adresă

Posted: January 3, 2015 in Sortimentale

“Să am pardon, eu sunt poștaș,
Cel care leagă satul de oraș,
Am pentru doamna o scrisoare
Legată de această floare.

Era și-o vorbă de la domnul,
Ceva cu vise sau cu somnul.
A vrut să vă trimită și-un sărut,
A insistat, eu nu am vrut.

Cică ați fi adresa lui finală.
N-am înțeles, nu prea am școală.
Îmi pare rău că am uitat,
Vă sărut mâna, am plecat.”

“Sunt o scrisoare vinovată,
Nu am știut să fiu curată,
Îmi plac și ploile și gerul ,
Lăsând în urma mea misterul.

Băteam la uși necunoscute,
Vorbeam de vrute și nevrute,
Trecut, prezent și viitor,
Am fost și teatru și actor.

Și inimă de după zale,
Și băutură din pocale,
Știam să trag de sfori, să mint,
Și clară-am fost, și labirint.

Și rugă către dumnezei,
Și blestemată de atei,
Și insistență nepermisă,
Și prea tăcută, și nescrisă.

Au curs pe mine multe lacrimi
Și zâmbete, timide patimi,
Am fost război și pace-am fost,
Neașteptată, fără rost.

Mă aruncam în disperare
Către femei în depărtare.
Săruturi dulci în palme fine
Ce îmi șopteau: Și eu pe tine …

Dar orice mână de nebun
Mă transforma din dor în scrum.
Prea ruptă, fără de noroc,
Mă adunam din nou la loc.

Am obosit, sunt prea bătrână,
Te rog să nu mă pierzi din mână.
Tu nu mă știi, eu nu te știu,
Citește-mă și lasă-mă să fiu!

PS: Crezi c-am ajuns din întâmplare?
Adresa mea: La tine-n poale.”