Azi am vrut să descompun
Vorbele, dar nu le spun
Poate doar atât: “Îmi placi”
Dar ceva îmi zice: “Taci!”
Ieri am vrut să mă aplec
Lung spre clipele ce trec,
Clipe-n care mi-ai plăcut
Și în care am tăcut!
Azi ca ieri, fără cuvinte
Gândul țipă, dar cuminte,
În tăcerea care-o tac
Mă întreb: “Poate îți plac?”
Ai ajuns precum un peşte
Pe uscat când marea creşte
Şi cu cât îi simţi căldura
Tot mai rece-ţi este gura.
Semeni cu un orb ce crede
În lumină şi nu vede
Lumea cum în brânci aleargă
După cei ce pot să meargă.
Câteodată eşti bezmetic,
Urli şi surzeşti poetic;
Bat din palme cerşetorii
Când dezacordezi uşorii.
Şi te crezi atât de mare,
Dai cu capul în hotare.
Doar cucuiul mai răzbate
Dacă mintea n-are acte!
... în versuri ... 