Archive for July, 2014

Nepământesc

Posted: July 9, 2014 in Aberatiuni mondene

M-am îndrăgosti de tine fără nici să te privesc,
Mi-ai pătruns sub țărna tare într-un fel nepământesc.
Prea ușoară-mi pare fața, fără zâmbete pustii
Îngrădind îmbrățișarea anilor … Nu vrei să știi.
Mi-ai rupt mâneca și ceasul și, cu părul despletit,
Inima îmi mușcă brațul. Mușcă-mă la nesfârșit …

– Toate cioburile tâmplei, tot văzduhul expirat
Și mirosul meu de ceară, unde-s, Doamne?
– Le-a uitat!

O oglindă și pereții care nu se mai sfârșesc …
Te îngrop în fire albe într-un fel nepământesc.

Advertisements

Poate?

Posted: July 3, 2014 in Aberatiuni mondene

Sunt actorul-musafir,
Spectator în cimitir
Pe moarte,
Pe moarte.

Vând orice, oricui, oricând,
Cifrele de pe mormânt
Schimbate,
Schimbate.

N-am fost preot, nici ateu,
Toată lumea-mi spune “Eu”
Când cade,
Când cade.

Nu citesc, îmi face rău,
Alfabete de călău
Pe spate,
Pe spate.

O, privire din pământ!
Numai tu mă faci să cânt
În noapte,
În noapte.

Am o urmă fără mers,
O cărare fără sens
Din șoapte,
Din șoapte.

Într-o inimă de post
Câte zile fără rost
Uitate?
Uitate.

Dintr-un suflet dezvelit
Câte vise au fugit
Departe?
Departe.

Vreau să trăiesc,
Dar poate … ?
Și să zâmbesc,
Se poate … ?

Cobor

Posted: July 1, 2014 in Aberatiuni mondene

Trec urmele de ieri pe lângă mine
Deși tot urc neîncetat,
De parc-ar alerga și ele-n înălțime
Să mă aștepte obosite lângă prag.

Și usile, incerte labirinturi
Pe care le încui definitv,
Sunt ca femeile, au multe anotimpuri,
De care-mbătrânești încet, fără motiv.

M-așez mai lângă geam, cu umbra simplă,
Cu ochi întinși ca pentru zbor.
Aștept să-mi cadă iarăși stelele pe tâmplă
Să mă învețe cum să mă înalț ușor.

Dar geamul nu e decât altă scară
Cu altă ușă, un alt geam.
Cât de ușor sunt trase tâmplele pe sfoară,
Nisip cum ai ascunde-n ocean.

E aur oxigenul printre aștri,
Respir din ce în ce mai greu …
E ultima! Deschid. Un cer de ochi albaștri
Ascuns în oceanul meu!

De greutatea lipsei lor
Cobor!