Archive for the ‘Pentru pici’ Category

Neechivalentă

Posted: October 25, 2012 in Pentru pici

Doi licurici dormind sub lampă
S-au învelit cu foaia albă.
Tresare brusc, roşind se scuză,
Pe canapea o buburuză.

O muscă speriată tare
Îşi caută prin geam salvare.
Golindu-mi floarea o albină
Îşi face loc în alta plină.

Îgrijorat un greier mare
Bate covorul sub picioare,
Pe clanța fără deviere
Păianjenul nimic nu cere.

Atât de liniştită-i seara,
Aud cum se răceşte ceara.
Pe gene mă apasă lentă
O noapte neechivalentă.

Advertisements

Două prize supărate

Posted: June 23, 2011 in Pentru pici

AS: Prizele de la panoul de alpinism …

Două prize supărate:
Stau de vorbă: “Iote frate,
Iar se cațără nebunii
Ca păianjenii pe funii

De ne murdăresc costumul
Când ne calcă câte unul!?”
Indignată: “Ce sunt piatră?!”,
Strigă cealaltă surată,

“Parcă-ș fi copac, statuie
Care stă înfiptă-n cuie!?
Decât viață sub picioare
Mai bine m-arunc în mare!”

“Of, să știi, și eu mă-ntunec,
Dar nu plâng să nu alunec!”
Și-s atât de supărate
Două prize colorate.

Doamna Toamnă

Posted: September 5, 2010 in Pentru pici

Cine vine, cine vine
Cu miresme pe câmpie
Şi împrăştie prin vie
Strugurii din pălărie ?

Cine oare, cine oare
Duce roada în spinare
Ajutat de ploi cu soare
O aşează prin ogoare ?

Cine poate, cine poate
Să muncească zi şi noapte,
Dintr-un bob să facă şapte,
Dintr-un sâmbur – mere coapte ?

Cine are, cine are
Curcubeu în plete rare,
Aiurite-ncep să zboare
Păsările prin culoare ?

Toţi copiii într-un gând
Spun că vine din pământ
Şi aşa din vară-n iarnă
Ne uimeşte Doamna Toamnă!

La patru ace

Posted: May 21, 2010 in Pentru pici

În poiana Fără iarbă
S-a pornit o mare zarvă,
La Taverna cu furnici
Face nuntă un arici.

Iar vulpoiul coafor
Şi bondarul croitor
Se gândesc cum să-l îmbrace
Pe arici la patru ace?

Balada iepuraşului

Posted: March 20, 2010 in Melodii, Pentru pici

Iepuraşul când se culcă,
Dup-o zi de lucru lungă
Se preface într-un zmeu
Falnic strigă: “Ăsta-s eu!”

Şi se-nchipuie’mpărat
Pe-al pădurii răsuflat
Iar vieţuitoarele
Fug de-şi rup picioarele.

Vulpea şmechera, de frică,
S-a făcut cât o furnică,
Iară lupul cel viteaz
Ce mai urlă de necaz.

Chiar şi leul împărat
Blana mândră şi-a lăsat
Şi ca o pisică-n drum
Stă şi miaună acum.

A’mpăratului mărit
Slava-n lume s-a pornit
Din toate potecile
Vin pe rând soliile.

Fiecare câte-un sac
Plin cu morcovi pisălaţi
Să-i ajungă pentru supă
Până la iernat şi după.

Când se scoală dimineaţa
Iepuraşu-şi spală faţa
Cu o săritură-n tindă
Să se uite în oglindă.

În oglindă ce-a văzut?
Doi ochi mari cât un harbuz,
Două urechiuşi boţite
Şi, din doi, numai un dinte!

Cu urechile-aplecate
Iepuraşul, stând pe spate,
Auzi o gălăgie,
Oare ce putea să fie !?

Curios, fricos cum e
Îşi ciuli mustăţile,
Tremurând privi afară
Şi văzu că-i plin’ograda.

Cu legume de tot felul
Astea le-a adus căţelul:
“Să trăieşti!” îi strigă Cuţ,
Căci demult sunt cunoscuţi.

Uite asta vreau să spun
Se întâmplă şi acum
Că la ce râvneşti mai tare
Şansa împliniri-i mare … !

O Broscuță

Posted: February 6, 2010 in Melodii, Pentru pici

Da, da ,da eu sunt o divă,
Da, da, da, voi fi o divă,
Mi-e sortit să fiu o divă,
Uite să luăm de-o pildă:

Pielea mi-e de catifea
Și dacă te-atingi de ea,
Păru-ndat’ ți se zburlește,
Tensiunea-n sus îți crește.

Drepte, lungi, subțiri – sunt șic,
De lăbuțe-acuma zic,
Nici nu vreau să-ți mai vorbesc
Ca să nu te-nebunesc.

Buze mari de sevă pline
Făr’ adaosuri străine.
Oac, mă-ndrăgostesc acuș
De gurița mea de pluș.

Cine va fi fericitul
Cel de Dumnezeu numitul
Care va cunoaște-odat’
Al meu dulce sărutat ?!

Și dacă-i vedea, mon cher,
Multă forfoteală-n cer,
Luna-un pic cam agitată
Stetele-i formând armată.
Și întregul univers
Pare palid, trist și șters
Neputând să îmi supună
Ochii mari, în semilună.

Divă sufletu-i era,
Divă sufletu-i era,
Da, da, da
Și Broscuță se numea …

Când se simte bine ursul?

Posted: January 31, 2010 in Pentru pici

Şi una pentru generaţia mai mică. Nu că aş fi departe de ea, dar totuşi …

Uite vine Moș Martin
Legănat și tace.
Zice c-a picat din pin,
Nasu-i plin de ace.

Și se vaietă, sărmanul,
Căci stătea pe-o creangă,
Care cică s-o fi rupt,
Când ii lumea dragă.

Lasă că știm noi răspunsul,
Ce mai ghicitoare!
Când se simte bine ursul?
Nu când fură miere oare?