Archive for May, 2014

Nesfârșire

Posted: May 4, 2014 in Sortimentale

Acoperă-mi, iubito, cu palmele tot părul,
E prea aproape cerul în care rătăcim,
Mai zi-mi minciuni de parcă am ști tot adevărul,
Avem destule vreascuri, tăceri destule știm.

Mai povestește-mi, dragă, ce faci când ești plecată,
De când dispari întruna, de când ne-ndrăgostim?
De-atunci de când în vene ți-ai pus, de frică, apă,
Iar mie focul veșnic – să nu ne mai răcim!

Mai pune niște iarbă peste jăratec, dragă,
Și stai mai lângă umbră, cum stai de obicei,
Pe jumătate iarnă, pe jumătate vară,
Trosnesc priviri în sobă și cad pe noi scântei.

E cea mai lungă noapte și nesfârșit de clară,
Te văd dansând cu mine, cu sufletul inert
Și te dezbrac continuu … Din ce în ce mai goală,
Condamnă-ți frumusețea, iubirea nu ți-o iert!

Descoperă-mi, iubito, în palme nemurirea,
E prea departe țărna pe care ne iubim,
Mai zi-mi minciuni de parcă am pierde amintirea,
Avem destule vreascuri, tăceri destule știm …

Advertisements

Păreri

Posted: May 2, 2014 in Sortimentale

– Iubitule, dormi!
– Nu pot, draga mea, nu mi-e somn.
M-am cufundat de-atâtea ori
În oceanele de şterse mângâieri,
Încât mai simt neliniștea în pori
Şi nesfârşitele păreri:
“O şansă am de a iubi
Şi-atâtea feluri de-a albi.”
Ştiu, îmi vei spune că sunt prea multe leacuri,
Că boala mea-i de veacuri,
Că și-n pustiuri bobul
Aşteaptă ploi, iar robul
Ca-n libertate ochii lui
Să nu se-nchine nimănui.
Nu mi-a fost teamă niciodată,
Cădeam cu zgomot şi îndată
Sunam în clopotele învierii
Pân’ a m-ajunge sunetul căderii.
Acum, însă, nu mă ridic la nori, nu văd pământul. Oare
Nu mai am aripi nici picioare?
Mi-e frică
Să-mi pierd dezlegarea ce mă ridică.
Mă chinui să adorm păreri:
“Ai fost tu oare cea de mâine? Vei fi tu oare cea de ieri?”
Dar, eu? Oare eu mai sunt cel de azi?
– Iubitule, cazi!

Fulger

Posted: May 1, 2014 in Stihii

S-a născut aşa cum ploaia lasă dintr-odată cerul,
Ca un fulger peste umbre ce dezvăluie misterul,
Scuturată de ecouri, păsări zboară din pădure
Şi roiesc în jurul ierbii învechită de secure!

A trăit mai mult în vise unde reuşea de toate;
Se-arunca din vârful stelei în incendii însetate,
Supunea în braţe luna arătându-i universul,
Îşi prindea în păr comete pieptănându-şi-le sensul.

Ca un lup ieşit din omul ce-l ţinea în pielea oii.
Ce-ţi mai trebuie căruţa care nu-şi mai rabdă boii?
Dar se stinse dintr-o dată … Fulgerul i-a scos din gheare
Partiturile visării pe atomice gheţare.