… în versuri …

Cică, de la majorat,
Nu ştiu de-i adevărat,
Devii frate imediat
Din muiere – un bărbat.

Am strigat la toată ţara
Că mi-am dat jos mustăcioara,
Că nu-mi tremură genunchii
Şi nu mai mănânc din unghii
Când colega mea Dorina
Îmi zâmbeşte şi-mi dă mâna.

Nu-i frumos când eşti c-o fată
Să ai mâna ocupată
Şi am mai făcut un pas,
Am scos degetul din nas.

Am dat jos toţi ursuletii
Şi am desenat pereţii,
Ca să fiu mai sexy-n vorbe
Mi-am luat chiloţi cu Love.

Ca vecinul meu tembel
Mi-am dat floacele cu gel
Şi sub sfârc în găuroi
Mi-am prins cercul de butoi.

Sub coloana vertebrală
Mintea mi s-a dus năvală.
Nu prea s-a schimbat nimic,
Sunt cu 10 ani mai mic!

Sunt femei pe lume, frate,
Sunt şi grase, sunt şi late,
Sunt frumoase, dar mai rar,
Sunt ce doar frumoase par.

Nu vreau să supăr pe nimeni,
Dar aşa e lumea plină,
De femei de care vrei,
Pan’ la urm-o javră-ţi iei.

Şi cu ea mergi bot la bot;
O pupi, ea te pupa tot.
Şi ajungi să nu mai vezi,
Ce cucoane merg pe străzi.

Când ţi s-a urât iubirea,
Incepi să te pierzi cu firea.
Şi apar încet, pe rând
Întrebări: De unde? Când?

Ce baiat eram odat’?
Uite că m-am “măritat”,
Cu un monstru care-mi face
Curatenie în pat.

Dar în jur, cât prinzi cu văzul
Se dezlănţuie dezmăţul.
Bulevardele sunt pline,
De-al femeilor suspine:

“Mon amour, je t’aime, t’adore”
De îţi vine să dobori
Monstrul, ce din spate scoate
Pe nări notele înalte:

“Unde-ai fost? Unde te duci?
Dacă vrei ceva să-mbuci
Intâi vino să mă urci,
Iubiţel, altfel o-ncurci”

Şi aşa fiece viaţă
Ne iubim iubirea-n greaţă !
Gata, nu mai scriu nimic
Despre Monstrul meu iubit …

De sfârşit mai zic o frază,
Dacă mai sunteţi pe fază,
Poezia ce am scris
Nu-i pe bune, e de râs!