Archive for the ‘Aberatiuni mondene’ Category

Întrebări

Posted: September 15, 2015 in Aberatiuni mondene

Întrebări ce par că-și plimbă portavocea peste săbii
Ca vulcanul ce apare ca un val între corăbii,
Negândite, premature, necerute întrebări,
Ce mai căutați la umbra nepășitelor cărări?

Tot ce-a fost cândva o șoapta fără verb, fără pricini,
Astăzi crește ca o punte între flori și rădăcini.
Nu cumva din tot pustiul flăcăratelor minciuni
Vor ploua altfel de ape peste altfel de minuni?

Cine sunteți, cine suntem, ce vom fi sau poate nu?
Cine va striga pe nume enigmaticul “acu”?
E corabia prea mare? Hai, să îi salvăm pe toți!
Doar vâslașii fără umeri pot să plimbe peștii morți …

Ne legăm la ochi și tacem, nu mai auzim nimic,
Ne aplaudă și clovnii, toată lumea e un circ!
Nu cerșim, ne cerem drepturi, arătând spre Dumnezeu:
“Când vreau eu, atunci există, doar și ăsta-i dreptul meu!”

Să încălecăm deci zarea, să ne ducem spre apus,
Să ne stingem lumânarea înjurându-ne nespus
Și așa în bezna oarbă, încălzind pereții uzi,
Ne vom recunoaște iarăși, mai curați și mai absurzi.

Vom cădea-n genunchi plângându-i, ne vom ridica iubind,
Vom deschide iarăși ochii fără întrebări, zâmbind.
Să întoarcem, deci, pământul unei altfel de măsuri,
Să ne strângem iar în brațe, să ne sărutăm pe guri …

Advertisements

Zbor bacovian

Posted: June 17, 2015 in Aberatiuni mondene, Sortimentale

Să zbori? Ba nu, pășește! Sub noi e numai apă,
Pământ e podul care picioarele ne sapă.
Privirea mea sufla-va în părul tău jăratec,
Vom înota continuu, ne vom iubi sălbatec.

Să zbori? Ba nu, pășește! Sub noi e numai apă,
În piept țărâna uda va înceta să bată.
Mai calm ca niciodata, mai noi, mai ocean,
Va fi sărutul apei un zbor bacovian.

Ca porcii

Posted: May 23, 2015 in Aberatiuni mondene

Hai, să ne-mbătăm ca porcii!
A zis berbecul către bou,
Abia văzându-l printre muște
Ce-l bâzâiau ca pe-un erou.

“Să mergem, dragă camarade,
Acolo unde n-ai nimic
Și, totodată, ai de toate,
Să mergem, dragul meu amic!”

Bovina, terminându-și masa,
Trântindu-și burta de pământ:
“Eu vacile trădează rasa?
Eu crede n-are-același gând!”

“Dar nu te-ai săturat, frație,
Să mergi mereu pe-același drum?
Vrei? Toată iarba ți-o dau ție,
Când ne întoarcem. Hai acum!”

“La mine tu respect avem,
Dar nu lăsat pe toate tu.
Tovarăș pleacă eu nu vrem.”
Și-a plâns o dată tare: “Muuuuu!”

Cum se certau, ieșise porcii
Din cârciumă și-n primul pom
Mâncând cireșe printre muște
Râdeau ca orișicare om.

Pe dos

Posted: May 4, 2015 in Aberatiuni mondene

Ardea o lumânare cu flacăra în jos
Și picături de ceară cădeau albini pe dos.

Zzzz, zzzz, zzzz, vântul
Zzzz, pământul,
Zzzz, icoana făcătoare de minciuni
Zzzz, zzzz, zzzz, pupată de nebuni
Zzzz, și lemnul din semințe
Zzzz, și aura-n cornițe
Zzzz, corabia sub mare
Brrr, și ploaia în ninsoare
Zzzz, se diviza atomul
Zzzz? se întreba și omul.

Vor mai cădea arzând albini din lumânare,
Dar ce folos? Pe dos nu înflorește nicio floare.

Era dimineață

Posted: April 15, 2015 in Aberatiuni mondene, Sortimentale

Sărea prin băltoace încercând
să-mi arate cât de mult i-a fost dor.
Intrase până la zâmbet în ploaie.
O pozam lovind puternic pleoapele, până la lacrimi.
Pentru portretul final a luat cerul din ochi și l-a aruncat în sus.
Îi cădeau pe umeri stelele.
“Dacă aș fi fost lună, aș fi fost nefericită”,
mi-a zis arătându-mi doar partea ei luminată.
După ce am vizitat toate apele pământului, i-am deschis ochii
și-am întrebat-o dacă mai are nevoie de ceva înainte de a se trezi:
“Vreau să fii lună” și am dispărut.
Era dimineață.

Am avut o femeie inexistentă,
era ca oricare alta cu ceva în plus,
mergea pe stradă lângă mine,
mă ținea de mână cu ceva în plus,
vorbeam de noi de parcă eram vii
din care nu s-a făcut niciodată vin.
Două pahare uscate pe o masă cu urme de coate cu ceva în plus.
În scrumieră o gumă de mestecat din care ieșea fum, fumul cădea în jos, spre cer.
Mi se făcuse rău, am ridicat capul de pe masă,
de masă se lipise cârciuma, de cârciumă pământul,
de pământ toate cimitirele întorcându-se pe partea cealaltă.
“Nani, nani, puiul cramei!” îmi cânta inexistent
femeia inexistentă cu o voce inexistentă
și mă legăna între sânii ei ca două pietre funerare, pe care am scris un singur vers
cu ceva în plus …

Scrânciob

Posted: February 27, 2015 in Aberatiuni mondene

Mă prefac, sunt calm și moale
Mai zâmbesc sau doar încerc,
Sunt bolnavul fără boale,
Fac bagaje, dar nu plec.

Mă ascund ca o ocheadă,
Ca o șoaptă în plămâni,
Ca o iarbă în cireadă,
Ca o liniște în sâni.

Sunt, așa, mai mult în ciudă
Nici nu cad și nici nu cresc,
Și nici ploaia nu mă udă,
Și la soare mă răcesc.

Vărs tăcerea în cuvinte
Și cuvintele în păr,
Nu iubesc pe cel ce minte,
Nici pe cel cu adevăr.

Inima o strâng în palme
Pân’ începe a gândi,
N-am nevoie nici de haine.
Piele-n oase mi-aș sădi.

Ce fac eu? Ucid pluraluri
Și mă bucur că exist,
Dau cu valurile-n maluri
Și dispar când nu sunt trist.

Sunt invidiat, știu bine,
Toți doresc a mă vedea
Ca oricare, ca oricine,
Ca un băț în acadea.

Am o carte cu de toate,
Întâmplări care n-au fost,
Care se încep cu “Poate”
Și nu se termină prost.

Ca un hoț care nu fură
Mă strecot printre cărări,
Ochilor care nu jură
Eu le povestesc mirări.

Iar privirile acestea,
Pline ochi, dar fără tu,
Prefăcutu-mi-au povestea
Într-un scrânciob, da și nu …