– Cică-a fost un cutremur. Ai auzit?
Exact când eram pregătit
Să mă duc la culcare.
– A fost mare-mare?
– Când căscam și eu liniștit,
O ditamai muscă speriată-am înghițit.
Dau să mă țin de perete …
– Simt ele ceva, lua-le-ar naiba de insecte!
– Ziceam de perete, nu mai era.
Ce belea!
Deși, ar fi trebuit să fie, probabil,
Unde dădusem anul trecut cu lavabil.
Geamul era indecis
Dacă era deschis sau închis,
Se hotărâse într-un final
Să se facă oval.
Becul îmi dădea din cap a supărare
Să-i dau ceva de mâncare.
– Da’ ce-i pisică sau câine?
– Și mi-a venit așa un dor de ziua de mâine!
Și dăi cu speriatu’,
Strigatu’,
Din mâini datu’,
Pe Dumnezeu chematu’
Și-apoi s-a oprit.
Ne-am liniștit.
Și eu și musca am ajuns în sfârșit,
Ea în stomac, eu la perete.
– Lua-le-ar naiba de insecte …
Archive for the ‘Satirice’ Category
C-un efect de du-te vino
Ți-am ghicit în cappuccino.
Tu în stele ai văzut:
“Vreau la tine să mă mut”.
Vraja ta cu iz de ducă
Mă ridică, mă hurducă.
Mă întreb de ce te clatini
Când vrăjindu-mă mă scarpin.
Gura ta ce toacă texte
E-o fântână cu pretexte,
Explicând imaginar
Cum să te iubesc în clar.
Nu știam ce tare-ți place
Să-mi înfigi atâtea ace.
Înfloriți peste măsură
Cactuși mă privesc cu ură.
Calendarul vieții mele
Cu istoricul sub piele.
(Planetar încercuite
Zilele nefericite.)
Stalagmit și-o stalactită
Invizibil se irită!
Vreau curent. Mă rog de el
Să ne crească paralel.
“Ce-ai să faci pentru-o sarma?”
Ma-ntrebat în grabă ea,
Sprijinindu-se usoară
În capacul de pe oală.
Mintea mea, ca o nebună:
“Umplu cada numai spumă,
Ouă ochiuri, trandafiri,
Mă transform c-ai să te miri.
Jur că nu observ nimica
Când stă pe papuci pisica,
Nu mai ţip ca disperatu’
Când nu mai găsesc ciorapu’.
Dimineaţa-n pat cafea,
Satisfac orice dambla …”
“Bine, se acceptă, fie!
Uite, ţine-o farfurie”.
Fericirea este, frate,
Nu atunci când Steaua bate,
De luni vineri a-nceput
Sau ciorapii nu mai put!
Te simți împlinit, pe bune,
Când nevastă-ta ia foc
Căci adusă e pe lume
Tot în martie, pe opt!
Moară stricată
Marginile de pârău
Le aduni în capul tău
Și macini atâta apă
Că devii moară stricată!
Conducătorii
Azi, de când străinul vine,
Ne “conduce” Ţara bine.
Nu ne fură, ci ne ia,
Tot ce mai avem în ea.
Obrazul
În obrazul gros se vede
Exerciţiul de lene;
În obrazul cel subţire –
Exerciţiul ruşinii.
Prea-frumoasei Crize
Astăzi banul, dragă vere,
Pentru cei ce au avere,
E un lucru-obişnuit,
Foarte rar şi foarte mic.
Pe un scaun cu spetează
Un student, adânc oftează:
“Deci, şi după cum spuneam
Tre’ să mai învăţ un an:
Se transformă din ce oare
Funcţia cu gradul mare
Într-un grafic ciudăţel
Şi matricea lângă el?
Sau de unde vine faza
Nu-şi cunoaste cercul raza
Dar, lungimea-şi impărţi
Foarte simplu, la doi pi?
Mai departe-i şi mai straşnic,
Cică într-un fir elastic
Când îl tragi în jos spre tine
Care-i forţa de revine?
Scarpin unghia cu capul,
Înainte merg ca racul,
Îmi transpiră vitejia,
Neuronii pier cu mia.
Curg pahare de motive –
Fă-le carţilor colive –
Strâng din dinţi, deschid o carte
Biblioteca n-are gratii! “
Cică, de la majorat,
Nu ştiu de-i adevărat,
Devii frate imediat
Din muiere – un bărbat.
Am strigat la toată ţara
Că mi-am dat jos mustăcioara,
Că nu-mi tremură genunchii
Şi nu mai mănânc din unghii
Când colega mea Dorina
Îmi zâmbeşte şi-mi dă mâna.
Nu-i frumos când eşti c-o fată
Să ai mâna ocupată
Şi am mai făcut un pas,
Am scos degetul din nas.
Am dat jos toţi ursuletii
Şi am desenat pereţii,
Ca să fiu mai sexy-n vorbe
Mi-am luat chiloţi cu Love.
Ca vecinul meu tembel
Mi-am dat floacele cu gel
Şi sub sfârc în găuroi
Mi-am prins cercul de butoi.
Sub coloana vertebrală
Mintea mi s-a dus năvală.
Nu prea s-a schimbat nimic,
Sunt cu 10 ani mai mic!
Sunt femei pe lume, frate,
Sunt şi grase, sunt şi late,
Sunt frumoase, dar mai rar,
Sunt ce doar frumoase par.
Nu vreau să supăr pe nimeni,
Dar aşa e lumea plină,
De femei de care vrei,
Pan’ la urm-o javră-ţi iei.
Şi cu ea mergi bot la bot;
O pupi, ea te pupa tot.
Şi ajungi să nu mai vezi,
Ce cucoane merg pe străzi.
Când ţi s-a urât iubirea,
Incepi să te pierzi cu firea.
Şi apar încet, pe rând
Întrebări: De unde? Când?
Ce baiat eram odat’?
Uite că m-am “măritat”,
Cu un monstru care-mi face
Curatenie în pat.
Dar în jur, cât prinzi cu văzul
Se dezlănţuie dezmăţul.
Bulevardele sunt pline,
De-al femeilor suspine:
“Mon amour, je t’aime, t’adore”
De îţi vine să dobori
Monstrul, ce din spate scoate
Pe nări notele înalte:
“Unde-ai fost? Unde te duci?
Dacă vrei ceva să-mbuci
Intâi vino să mă urci,
Iubiţel, altfel o-ncurci”
Şi aşa fiece viaţă
Ne iubim iubirea-n greaţă !
Gata, nu mai scriu nimic
Despre Monstrul meu iubit …
De sfârşit mai zic o frază,
Dacă mai sunteţi pe fază,
Poezia ce am scris
Nu-i pe bune, e de râs!
O poezie în care nu mi-am folosit deloc imaginaţia …
“Şi de ce mă doare capul ?”
Se întreabă trist săracul,
“Nu am bani, deci n-am probleme
Nu tânjesc după avere.
La dejun, la prânz, la cină
Am doar apă cu slănină,
Iar în frigider umflate
Nişte poze cu bucate.
Şi adorm pe întuneric
Căci nu am curent electric.
Poate că nu dorm deajuns ?”
Sigur, ăsta da răspuns !
“Merg pe jos pan’ unde-mi trebu’
Ud şi motivat de geruri.
Datorii cât duce trenu’
Ce îmi încreţeşte tenu’.
Mă întreb de unde dracu’
Pe mine să mă doară capu’ ?!”
Oare cine i-o fi spus:
Lipsa banilor – e-un plus ?!
Amu’, cică, într-o zi
Se zvoni, se auzi
Va ieşi prin lume porcu’
Să îşi caute norocu’.
S-o fi săturat probabil
De un buletin valabil
Până de Craciun şi-o zi
Şi-o fi zis: “Fie ce-o fi!
De când mă gândesc să fug
Peste dealuri s-o apuc
Unde nu mai văd nici ochii,
Unde liber pot să grohăi.
Ei şi ce dacă sunt mare
Şi mereu cer de mâncare,
Chiar de nu aduc folos
Şi nu ştiu ce-i aia post?
Sunt şi eu ca toată lumnea,
Prezentându-mi naţiunea
Şi din acte se citeşte:
Sunt un porc – vorbesc porceşte!
Şi nu pot să fiu din aur,
Nu mă-asemăn cu-n balaur,
Nu am aură de prinţ,
Nu îndeplinesc dorinţi!
Nu că aş avea probleme,
Dar ştii tu, sufletul cere
Nu doar strachină cu resturi,
Cere muzică si versuri.
Ieri am auzit concret
Despre porci din Parlament
Ce e ălă, habar n-am,
Altă ţară-acelaşi neam ?
Şi cum nu poţi dintr-odată
Sângele să-l faci în apă
M-am gândit: trebu’ urgent
Să migrez în Parlament.
Şi sunt responsabili, fraţii,
Căci conduc non-stop pe alţii,
Eu de când ma ştiu micuţ
Am visat să fiu şefuţ.
Şi nu-ţi trebu’ multă carte
Doar să ai mapă cu acte
Cu copita să votezi
Legi ce nu le înţelegi.
Te mai întâlneşti cu oameni
Când se fac simpozioane
Şi ca să nu fii urât
Te mai dai cu fon de rât.
Lasă că la primăvară
Îmi fac viză – ies din ţară
Şi cum sunt băiat deștept
O s-ajung în Parlament.
Văd că s-a făcut cam frig
Nici mâncarea n-a venit,
Dar nu-i bai, mâine-i Craciunu’
Şi mi-am pregătit colţunu’ … ”
Şi-a visat o noapte-ntreagă
Cum spre alte lumi aleargă
Că vorbeşte din tribune
În limba porcească lumii.
Pân’ aici a fost frumos,
Însă toate au un rost.
Dacă porcu ne conduce,
Chiar de-şi face semnul crucii,
Toţi ca unul vom trăi
Până de Craciun şi-o zi …
... în versuri ... 