Archive for February, 2014

Fii atent!

Posted: February 15, 2014 in Cu cine?

Nu vreau să crezi în superstiții
(Biserici pentru norocoși),
Cum cred în dragoste smintiții
Și-n pace cei fricoși.

Nu vreau să crezi în nemurire
Cu cât ți-e pasul mai pământ.
Și de pe cerul în sluțire
Cad stelele pe rând.

Nu vreau să crezi în aparențe,
E ceața gândului frumos,
Minciună fără de carențe
Și flori ce nu miros.

În tine vreau să crezi în schimb,
Iubește ce nu poți ierta.
Cuprinde-mă și ține-mă un timp …
Cu rimă,
Pana ta!

PS: Știu, zborul câteodată te face prea absent,
Când trece peste margini, te rog, să fii atent!

Advertisements

Prima dimineață

Posted: February 13, 2014 in Sortimentale

Întreabă-mă ceva în noaptea asta,
E noaptea primei noastre despărțiri,
E prima oară și mă doare coasta
Când mă atingi tăcută din priviri.

De mult am vrut să rup tăcerea primul,
Dar nu poți rupe păpădiile în vânt,
Cum nu poți smulge de la sân copilul
Până nu-i crește rădăcina în pământ.

Întreabă-mă, așa, mai ștrengărește,
Cochetă cum erai de obicei.
Dorința mea si-acum te urmărește,
Pe trupul gol îți desenez alei.

Și ne mințim. Ne place să fim singuri.
Ce rost mai are să întrebi ceva ce știm?
Și, după ce-am tăcut atâtea riduri,
E prima dimineață când iarăși ne iubim!

Șoapte

Posted: February 10, 2014 in Sortimentale

Piatră peste noi
Scrisă de-amândoi,
Rădăcini de flori
Ne șoptesc fiori.

Ochii s-au oprit
Pe nisip topit
Reflectând mirări
Ne șoptesc cărări.

Strigătul din zori
N-a trezit culori,
Tainele de sus
Ne șoptesc apus.

Zilele de ieri
Mută primăveri,
Inimi de călăi
Ne șoptesc bătăi.

Diluate mâini
Mângâie păgâni,
Sărutări de vânt
Ne șoptesc pământ.

Pacea din cuptor
Suflă-n viitor,
Dumnezeii noi
Ne șoptesc război.

Ceasurile mint
Să câștige timp,
Și, contrafăcut,
Ne șoptesc tăcut.

Fluturii pe jos
Au ajuns la os,
Răgușite ploi
Le șoptesc de noi.

Visele n-au hotare,
Mâinile știu să zboare,
Pasul n-ascultă,
Nu are stăpan.
Oare pe ce cărare
Urmele au culoare?
Șoaptă cusută
Nu vreau să răman …

Promisiuni

Posted: February 8, 2014 in Aberatiuni mondene

Scriu și eu de dragul scrisului,
Promisiuni în sânul Paradisului.
“Către Rai” am scris pe foi
Și nu mi s-a întors niciuna înapoi,
Pe spatele scrisorilor sunt “Eu”
Să nu mă-ncurce Dumnezeu.

Știu că Le citește, sunt convins,
În fiecare zi mă simt mai neînvins,
Dintr-un oracol fără timp
Se naște-n mine un Olimp.

În ultima scrisoare am trimis
O foaie albă … Și-am fost învins!

O frică stranie mă urmărește la tot pasul,
Aud din depărtare ceasul
Și parcă-mi amorțește mâna peste foaie,
Iar pana speriată se înmoaie.

“Către mine” scriu de-atunci
Blesteme scoase din porunci,
Adresa de întoarcere e “Noi”
Și mi se-ntorc citite înapoi.
Scriu și eu de frica scrisului
Bâlbâieli pe limba preaînvinsului.

“De ce nu înfloresc și iarna florile?
Așa cum vara inundă culorile,
Vreau și pe viscol să-mi alunge-amorțirea,
Mirosindu-le lung să-mi închidă privirea …”

Și toate florile de-afară,
Din toamnă până-n primăvară,
Le tot stropea
Și urmărea
Cum se transformă toate în cristale,
Culorile fugeau încărunțite din petale.
De sus, neputincios,
Cu frigul înflorit pe os,
Plângea și soarele
Spălându-le cu raze umede picioarele …

De-atunci, sub umbra-i înghețată,
Nu înflorește nicio floare. Niciodată!

Paralel

Posted: February 3, 2014 in Satirice

C-un efect de du-te vino
Ți-am ghicit în cappuccino.
Tu în stele ai văzut:
“Vreau la tine să mă mut”.

Vraja ta cu iz de ducă
Mă ridică, mă hurducă.
Mă întreb de ce te clatini
Când vrăjindu-mă mă scarpin.

Gura ta ce toacă texte
E-o fântână cu pretexte,
Explicând imaginar
Cum să te iubesc în clar.

Nu știam ce tare-ți place
Să-mi înfigi atâtea ace.
Înfloriți peste măsură
Cactuși mă privesc cu ură.

Calendarul vieții mele
Cu istoricul sub piele.
(Planetar încercuite
Zilele nefericite.)

Stalagmit și-o stalactită
Invizibil se irită!
Vreau curent. Mă rog de el
Să ne crească paralel.

Legământ

Posted: February 1, 2014 in Cu cine?

Stătea.
Mă lega nebuneşte de ea …
Nu ştiu cum reuşise;
Eu – actorul ce stă în culise.
Eu – cerşetorul cu pofte selecte,
Eu – Dumnezeu cu o mie de secte.
Eu – critic rebel al propriei firi,
Eu – nepăsarea crescândă din miri.
Eu – înviatul trăind în morminte,
Eu – nu mai merg ci privesc înainte.
Eu – pădurar într-o lume de plastic,
Eu – paralel cu starea “fantastic”.
Eu – umbra mică a visului tânăr,
Eu – urmă în ghips ce-n cărare atârnă.
Eu? Tocmai eu să ma las încleştat?
Funii să-mi lege sărutul de pat?
Să-mi astâmpere pasul? Să-mi şoptească încet
Când urăsc tot ce este inert?

Stăteam.
Nebuneşte de ea mă legam …