Unii plâng și bat în tobe
Că ne-au ars pe rug străbunii,
Tot ei bagă vânt în vorbe
Ca să nu stingă cărbunii.
Mulți din ei știu să se-ascundă
Pe la colțurile vremii
După ce-au scuipat în turtă
Îți zâmbesc să nu te sperii.
Vin și alții din exotic
Care merg în rând cu turma
Și se scuză periodic:
“Nici n-am fost și nu-s acuma!”
“Lumea asta crăcănată,
Țipă unii, nu mai merge!”
Și făcând cărarea roată
Ne rotim în jur ca blegii.
Alții strigă: “Știți, adică,
Ca să nu chiorască becul,
Veţi munci acum de frică –
Cauza egal efectul!”
Cei mai optimiști: “La anul … ”
Mierea e pe vârful puștii
Când vom linge-n rugă banul
Să-l lipim de fundul muștii.
Noi? neghiobi, zâmbim ca proștii,
Numărându-ne-n statistici,
Încă ne iubim cu foștii,
Că dacă ajung miniștri.
Ne-ntrebăm: ”Cum de se poate,
Când avem atâtea rele?”
Alta vine pe la spate
Noi: “Merci”, ea: “Cu plăcere”!
... în versuri ... 