Gândul, ce mă părăsi

Posted: February 7, 2010 in De ce?

Gândul – e ultimul care ne părăsește …

Mă dezbrac leneș de gânduri,
Le înșir ușor
Pe sfori
Din șuvițe alb-albastre,
Ce îmi lasă capul gol
Și dor …

Urmăresc cum cad pe rând,
Spintecând văzduhul,
Desenează ceva sfânt,
Dar nu văd, căci între timp,
A venit amurgul …

Îmi pun ochelari de lună
Și m-apropii cătinel;
De sus mă privește Duhul,
Să nu deranjez văzduhul
Și sfințenia din el.

Deslușesc cu greu pictura.
Parcă-i noapte, parcă-i zi.
Nu-nțeleg, cum de-ncăpură
Zile, nopți, ce mi le fură
Gândul, ce mă părăsi …

Mă îmbrac rapid în rânduri,
Înșirate-n zbor
Pe coli,
Din ce-a mai rămas din gândul,
Ce-mi ținea aprins avântul
Să nu mor …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s