… în versuri …

Când vânăt cerul udă
Pământul ne-ncetat
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Când nu mai ai putere
Şi luneci spre păcat
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Când mâinile de muncă
Sunt greu de ridicat
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Cănd nu mai vin copiii
Şi singur stai în prag
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Când ai ajuns cu bine
Din munte la iernat
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Când lupţi pentru dreptate
Şi cazi, căci eşti soldat
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Când căutând lumină
În beznă ai intrat
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Când muguru-nverzeşte
Bătrânul tău toiag,
În roua dimineţii
De care-i rezemat.
Sau chiar dacă pica-va
Jos mugurul uscat,
Priveşte sus şi strigă
“Hristos a înviat !”

Când nu mai ai strigare
Şi nu mai poti vedea,
Iar capul îţi atârnă
Mai jos decât putea.
Fii vesel, râzi, zâmbeşte
Ai sufletul curat,
Câci astăzi pentru tine
“Hristos a înviat !!!”