Ziuă noaptea mea de-ar fi
Numai să te pot găsi,
Florile aş scutura,
Stelele aş dezgheţa,
Munţii toţi i-aş răsturna!
Noapte ziua mea de-ar fi,
Numai să te pot găsi,
Razele aş răsfira,
Umbrele aş lumina,
Norii i-aş împrăştia!
Aş lua în păr izvorul
Să mă spăl de dor cu dorul
Şi la rădăcina verii
M-aş culca pe sânul ierbii,
De-ar fi noapte, de-ar fi zi,
Dacă nu te-aş mai găsi!
Sunt femei pe lume, frate,
Sunt şi grase, sunt şi late,
Sunt frumoase, dar mai rar,
Sunt ce doar frumoase par.
Nu vreau să supăr pe nimeni,
Dar aşa e lumea plină,
De femei de care vrei,
Pan’ la urm-o javră-ţi iei.
Şi cu ea mergi bot la bot;
O pupi, ea te pupa tot.
Şi ajungi să nu mai vezi,
Ce cucoane merg pe străzi.
Când ţi s-a urât iubirea,
Incepi să te pierzi cu firea.
Şi apar încet, pe rând
Întrebări: De unde? Când?
Ce baiat eram odat’?
Uite că m-am “măritat”,
Cu un monstru care-mi face
Curatenie în pat.
Dar în jur, cât prinzi cu văzul
Se dezlănţuie dezmăţul.
Bulevardele sunt pline,
De-al femeilor suspine:
“Mon amour, je t’aime, t’adore”
De îţi vine să dobori
Monstrul, ce din spate scoate
Pe nări notele înalte:
“Unde-ai fost? Unde te duci?
Dacă vrei ceva să-mbuci
Intâi vino să mă urci,
Iubiţel, altfel o-ncurci”
Şi aşa fiece viaţă
Ne iubim iubirea-n greaţă !
Gata, nu mai scriu nimic
Despre Monstrul meu iubit …
De sfârşit mai zic o frază,
Dacă mai sunteţi pe fază,
Poezia ce am scris
Nu-i pe bune, e de râs!
... în versuri ... 