Şi dacă tot ieri s-au împlinit 20 de ani de la marele eveniment …
Două maluri apa sapă,
Macină din vremi pământul
Desparţind câmpia lată
De un vârf desculţ de munte.
Apa ce-oglindea odată
Fraţi ţinându-se de mână
Umbra-n ea odrasle fată,
Rudelor de altădată.
Şi-a schimbat în timp culoarea;
N-are capăt, n-are peşti.
Galbenă este de ceara
Chinurilor nelumeşti.
Mulţi voinici trecutu-te-au
Când pe-un mal, rasunător,
Se-auzeau plângând chemându-şi
Mamele copiii lor.
Dar veni-va acea vreme
Când din valurile moi
Se va înălţa spre soare
Raza Podului de Flori.
