… în versuri …

Pe un scaun cu spetează
Un student, adânc oftează:
“Deci, şi după cum spuneam
Tre’ să mai învăţ un an:

Se transformă din ce oare
Funcţia cu gradul mare
Într-un grafic ciudăţel
Şi matricea lângă el?

Sau de unde vine faza
Nu-şi cunoaste cercul raza
Dar, lungimea-şi impărţi
Foarte simplu, la doi pi?

Mai departe-i şi mai straşnic,
Cică într-un fir elastic
Când îl tragi în jos spre tine
Care-i forţa de revine?

Scarpin unghia cu capul,
Înainte merg ca racul,
Îmi transpiră vitejia,
Neuronii pier cu mia.

Curg pahare de motive –
Fă-le carţilor colive –
Strâng din dinţi, deschid o carte
Biblioteca n-are gratii! “