Te-am văzut de-atâtea ori
Erai soare printre nori
Erai soarele-răsare
Peste clipa ce dispare
Raza blândă de la care
Un izvor se face mare
Poate norul erai tu?
O, nu!
Miroseai a flori de vară,
Aveai gust de primăvară,
Toamna nu zboară cocorii,
Se trezesc din somn şi zorii,
Roua înfloreşte floarea,
Valul s-a făcut cât marea,
Poate din cauza ta ?
O, da!
Semănai în palmă frunze
Ca să-mi ningă fulgi pe buze
Ţurţurii ating pământul
Viscolul întrece vântul
Curcubeul alb răsare
Gheaţa lunecă pe soare
Poate iarnă erai tu ?
O, nu!
Şi te văd, aud, te simt
Vei veni c-un anotimp
Oare te voi aştepta ?
O, da!
O, da!
O, da!
... în versuri ... 
Oh, DA!
Superbe versuri! Genial refrenul…bravo Radule….nu am cuvinte de critica…mai citesc odata!
Tot nu am! Oh NUUUUUUUU 😛
DAAAA, foarte frumoasa si jucausa, in spiritul verii! Felicitari, Radu, si multumesc pentru o pauza reusita de la invatatura 🙂