Cine vine, cine vine
Cu miresme pe câmpie
Şi împrăştie prin vie
Strugurii din pălărie ?
Cine oare, cine oare
Duce roada în spinare
Ajutat de ploi cu soare
O aşează prin ogoare ?
Cine poate, cine poate
Să muncească zi şi noapte,
Dintr-un bob să facă şapte,
Dintr-un sâmbur – mere coapte ?
Cine are, cine are
Curcubeu în plete rare,
Aiurite-ncep să zboare
Păsările prin culoare ?
Toţi copiii într-un gând
Spun că vine din pământ
Şi aşa din vară-n iarnă
Ne uimeşte Doamna Toamnă!
... în versuri ... 
aplause!!!!
Ce frumos 🙂 Poezia are atata ritm, ii da o muzicalitate deosebita. Nu poti fi decat vesel cand o citesti ;)) Frumoase repetitiile de la inceputul strofelor, ofera expresivitate. Felicitari 🙂
Multumesc, este reactia asteptata 😉
“Sine, şine?”… De asta mi-am amintit cum am citit poezia si nu stiu de ce…:)) …Foarte frumos… vesela si zburdalnica … 😉 Bravo :d
Șini, șini ? Doru’ !!! 🙂