Tăcută prin geam mă priveşte ninsoarea
Şi fiece fulg mă cheamă afară
Parc-ar fi prima oară!
E ploaia mai veche năpădită de floare
Nu are putere să curgă şiroaie
Bătrână, albită ploaie!
Topită în mine pătrunde, mă udă
Pe frunte, pe gene, pe buze pereche
Şopteşte dansând ceva la ureche:
“Sunt albă, dar tot Paparudă!”
... în versuri ... 