Nesătulă armă, glontele te cheamă,
Rătăcit în ramă, zâmbet de alarmă,
Amețită iarbă, lenea are treabă,
Fiara se înghite, carte fără minte.
Crucea pupă mâna, banii joacă mima,
Orele adună riduri pe cunună,
Papion cu burtă, zboară mâna ruptă,
Vâsla dă din barcă, portofel cu sapcă.
Apucat de coate umărul se zbate,
Groapa când apune strânge multă lume,
Pâinea nu se simte când pe unt se-ntinde,
Care peste care, dor bolnav de șale.
Marea vrea să cadă afară din cadă,
Educată ceartă pe copii nu-i iartă,
Cultivăm asfaltul unul peste altul,
Neclintită soartă, supraetajată!
... în versuri ... 
De unde atîta inspiratie în omu asta, nu stiu! dar e bravo!
Radu, bravo!
Nota 10,
Ca stil se apropie tare de George Bacovia, citind mi-am amintit de opera lui, “Plumb”:
Dormeau adanc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vesmant –
Stam singur in cavou … si era vant …
Si scartaiau coroanele de plumb.
Unica care am invatato cu placere la scoala.
Chiar mio placut tare opera ta!!!
Tinio tot asa 🙂
Tare frumos suna, versul cum s-aduna
Cuvinte cochete, fraze desuete
Poezia-i buna, la mijloc de luna
Felicitarea mea-i toata…supraetajata!