În mâini ţinea o carte
Deschisă undeva
Şi tot ce e departe
Aproape îi părea!
În zori, uscând pleoapa
De rouă sau de nea,
O dimineaţă nouă
În calendar trecea!
O fi bolnav de zâmbet,
De ridul insomniei,
De-al sufletului umblet
Sau doar de poezie?
Cu zâmbetul de ață
Și genele de gheață,
Își împletea din ceață
Mici capete de viață.
+100500 🙂
Frumos, Bravo !!!
doamne…poeziile tale sa le citesti si sa le tot recitesti……minunata!!!!
Ca de obicei, poezia ta este şi caldă, şi… aproape. 🙂
La un click distanta 😀