Unii plâng și bat în tobe
Că ne-au ars pe rug străbunii,
Tot ei bagă vânt în vorbe
Ca să nu stingă cărbunii.
Mulți din ei știu să se-ascundă
Pe la colțurile vremii
După ce-au scuipat în turtă
Îți zâmbesc să nu te sperii.
Vin și alții din exotic
Care merg în rând cu turma
Și se scuză periodic:
“Nici n-am fost și nu-s acuma!”
“Lumea asta crăcănată,
Țipă unii, nu mai merge!”
Și făcând cărarea roată
Ne rotim în jur ca blegii.
Alții strigă: “Știți, adică,
Ca să nu chiorască becul,
Veţi munci acum de frică –
Cauza egal efectul!”
Cei mai optimiști: “La anul … ”
Mierea e pe vârful puștii
Când vom linge-n rugă banul
Să-l lipim de fundul muștii.
Noi? neghiobi, zâmbim ca proștii,
Numărându-ne-n statistici,
Încă ne iubim cu foștii,
Că dacă ajung miniștri.
Ne-ntrebăm: ”Cum de se poate,
Când avem atâtea rele?”
Alta vine pe la spate
Noi: “Merci”, ea: “Cu plăcere”!
... în versuri ... 
Uite inca o persoana cu care Romania se poate mandri. Bravo
… uau … Merci, daca zici tu 🙂
faaain spus:x
Simplu si transparent refeclectata o realitate simpla si dura. Bravo Radule!
Foarte, foarte, foarte tare! Stiu, am zis “foarte” de trei ori, dar este chiar foarte reusita aceasta poezie 🙂 Bravo! Felicitari!
Simplu, actual si la tema. Frumos spus “Lumea asta crăcănată”.
sunt deacord e o opera pe merit si cred ca ar trebui de impartit tuturor ca sa mai deschida ochii din cind in cind ca sa nu mai ajungem sa “Care merg în rând cu turma” sau “Ne rotim în jur ca blegii”
bravo si iti zic si sa nu te opresti, deoarece stii sa vezi si sa pui pe hirtie mai mult un pic decit altii
Merci … colllllllega 😉