Ai ajuns precum un peşte
Pe uscat când marea creşte
Şi cu cât îi simţi căldura
Tot mai rece-ţi este gura.
Semeni cu un orb ce crede
În lumină şi nu vede
Lumea cum în brânci aleargă
După cei ce pot să meargă.
Câteodată eşti bezmetic,
Urli şi surzeşti poetic;
Bat din palme cerşetorii
Când dezacordezi uşorii.
Şi te crezi atât de mare,
Dai cu capul în hotare.
Doar cucuiul mai răzbate
Dacă mintea n-are acte!
... în versuri ... 
:))) super faina poezia :))
ca deobicei cu cuvinte sofisticate dar alese sa fie cu un sens puternic, bv
da, stiu, suna ciudat, dar uneori ma recunosc in versurile astea!
Te pup radule!