Paşii

Posted: October 8, 2012 in De ce?

Mă tem să stau, mă tem să merg
Să nu îngrop cărarea,
Dar, creşte-n umeri muntele întreg
Iar în privire marea.

Mă lupt în cel mai neted anotimp
Dar m-au lăsat ostaşii,
Un zâmbet mi-a rămas în pumni şi simt
Cum lunecă toţi laşii!

Un pas mai strâmb, ce tremură lovit
Şi nu mai vrea să creadă
De-atâta rugăciune gârbovit
În pleavă se dezmiardă.

Un ultim pas m-aruncă-n sus şi zbor.
Oare de ce şi unde?
“De sus vezi urmele şi drumu-i mai uşor!”
Cărarea îmi răspunde.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s