Doi licurici dormind sub lampă
S-au învelit cu foaia albă.
Tresare brusc, roşind se scuză,
Pe canapea o buburuză.
O muscă speriată tare
Îşi caută prin geam salvare.
Golindu-mi floarea o albină
Îşi face loc în alta plină.
Îgrijorat un greier mare
Bate covorul sub picioare,
Pe clanța fără deviere
Păianjenul nimic nu cere.
Atât de liniştită-i seara,
Aud cum se răceşte ceara.
Pe gene mă apasă lentă
O noapte neechivalentă.
Frumos, Spiridon Vanghele si nu altcineva 🙂
Cu Guguta nu se compara nimeni 😀