Ploaia ta orbeşte-mi toarnă
În priviri un pic de toamnă
Şi-mi dezleagă mânile de cer.
Ziua ta cu-atâta vrajă,
Peste noaptea mea de strajă,
Gălbeneşte gânduri fără fier.
Apa-ţi tremură pe gene
Rătăcindu-se în vreme,
Tu de-atâta ploaie nu te miri?
Istovită, mâna strânsă
Zgârâie pământul! Însă,
Înverzeşte toamna în priviri!
