… în versuri …

Eşti bun la dezumflat fasole,
Să-ncurci pe Ana cu Manole,
La uns pe pâine aluatul,
Să spargi seminţele lu’ altu’.

Pregnant ştergi mâneca cu nasul
Şi viceversa când e cazul.
Nici Dumnezeu nu cred că poate
Să-ţi umple gura “cu de toate”.

Şi cât de ţanţoş eşti, cu creastă,
Când ai amantă şi nevastă.
Spre cerul cu numărul nouă
Le cară alţii pe-amândouă.

Indubitabil eşti, maestre,
Cu toate visele terestre,
O mică pată de culoare
Pe hainele interioare.

Dar, nu-i nimic, mai este vreme,
Ai mai avut şi tu probleme;
Ai plâns, ai râs, ai uns un ştreang
La primul păr corect din cap …

“Sunt bun sau nu?
Ia zi, păpuşă, tu!”