“Ești un Prost!”
Așa mă cheamă.
Sunt cel mai vrednic om de seamă.
Mă regăsesc în multe chipuri
Acoperindu-mă de riduri.
Ba și mai mult,
Sunt foarte treaz
În nesfârșitul meu extaz.
Iar râsul mut
Ce tremura atât de mult
A fost lumină
Fără rimă …
Aceeași casă fără masă
Sub crucea umbrei din fereastră …
Toată zăpada ce-am rănit-o
Ți-o dărui ție, neiubito!
... în versuri ... 