Nu se poate să fii singur,
Un ecou rătăcitor,
Urma pasului nesigur
De mai ai un ultim dor.
Poți să-ți faci aripi din gene
Și să zbori ca un nebun
Împăcându-ți-se-n vene
Zeus, Hades și Neptun.
Din genunchi de-ți crește iarbă
Și din aripi rădăcini,
Nu te speria, mai rabdă,
Zborul tău n-are pricini.
Să îți lași în urmă totul,
Pierde-ți ultimul atu.
Ce-ți mai trebuie norocul
Când norocul ești chiar tu?
Nu se poate să ai parte
Doar de pomi neroditori,
Chiar și litera din carte
Crește și alungă nori.
Nu-ți mai irosi lucirea
Ochilor cu nopți pustii.
Vara buzelor, privirea,
Te păstrează printre vii.
Vrei să-ți împletești din riduri
Casă și să-i pui zăvor?
Nu se poate să fii singur
Când ești parte-a unui dor!
... în versuri ... 