“De ce nu înfloresc și iarna florile?
Așa cum vara inundă culorile,
Vreau și pe viscol să-mi alunge-amorțirea,
Mirosindu-le lung să-mi închidă privirea …”
Și toate florile de-afară,
Din toamnă până-n primăvară,
Le tot stropea
Și urmărea
Cum se transformă toate în cristale,
Culorile fugeau încărunțite din petale.
De sus, neputincios,
Cu frigul înflorit pe os,
Plângea și soarele
Spălându-le cu raze umede picioarele …
De-atunci, sub umbra-i înghețată,
Nu înflorește nicio floare. Niciodată!
... în versuri ... 