Prima dimineață

Posted: February 13, 2014 in Sortimentale

Întreabă-mă ceva în noaptea asta,
E noaptea primei noastre despărțiri,
E prima oară și mă doare coasta
Când mă atingi tăcută din priviri.

De mult am vrut să rup tăcerea primul,
Dar nu poți rupe păpădiile în vânt,
Cum nu poți smulge de la sân copilul
Până nu-i crește rădăcina în pământ.

Întreabă-mă, așa, mai ștrengărește,
Cochetă cum erai de obicei.
Dorința mea si-acum te urmărește,
Pe trupul gol îți desenez alei.

Și ne mințim. Ne place să fim singuri.
Ce rost mai are să întrebi ceva ce știm?
Și, după ce-am tăcut atâtea riduri,
E prima dimineață când iarăși ne iubim!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s