Cobor

Posted: July 1, 2014 in Aberatiuni mondene

Trec urmele de ieri pe lângă mine
Deși tot urc neîncetat,
De parc-ar alerga și ele-n înălțime
Să mă aștepte obosite lângă prag.

Și usile, incerte labirinturi
Pe care le încui definitv,
Sunt ca femeile, au multe anotimpuri,
De care-mbătrânești încet, fără motiv.

M-așez mai lângă geam, cu umbra simplă,
Cu ochi întinși ca pentru zbor.
Aștept să-mi cadă iarăși stelele pe tâmplă
Să mă învețe cum să mă înalț ușor.

Dar geamul nu e decât altă scară
Cu altă ușă, un alt geam.
Cât de ușor sunt trase tâmplele pe sfoară,
Nisip cum ai ascunde-n ocean.

E aur oxigenul printre aștri,
Respir din ce în ce mai greu …
E ultima! Deschid. Un cer de ochi albaștri
Ascuns în oceanul meu!

De greutatea lipsei lor
Cobor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s