Nu e nimic de-ascuns în călimară,
Suntem fiori albaștri, suntem goi,
Și foile mi-s albe prima oară,
E primăvara gândurilor noi.
Ce-ar mai putea opri această acalmie?
Mi-s pașii de zăpadă, aripile moi,
Și ne iubim cu-atâta insomnie,
Și doarme primăvara între noi!
... în versuri ... 