… în versuri …

Era o zi de toamnă,
Jucam de-a “Șterge vise”
Și iarn-atât de calmă
Le aștepta-n culise.

Își pregătea tarabe
Din vorbele ascunse
Și rolurile oarbe
Le scutura de frunze.

Vindea tot ce coboară
Din scenă între acte,
La prețuri de ocară
Și dragostea în lapte.

Îți fură ochii iarba
Și clipele, și somnul
Dar cei mai mulți întreabă
Cu cât se vinde omul?

În mâini ţinea o carte
Deschisă undeva
Şi tot ce e departe
Aproape îi părea!

În zori, uscând pleoapa
De rouă sau de nea,
O dimineaţă nouă
În calendar trecea!

O fi bolnav de zâmbet,
De ridul insomniei,
De-al sufletului umblet
Sau doar de poezie?

Cu zâmbetul de ață
Și genele de gheață,
Își împletea din ceață
Mici capete de viață.

Dragu-mi-i pe vârf de munte
Să pasc oile mărunte.

Drag îmi este când pe vale
Codrul s-a ascuns sub floare.

Dar mi-i drag mai mult izvorul
Când îmi udă veșted dorul!

O doină abia de se-aude pe creste,
Cheam-o, copile, atât cât mai este!
Asculta-i durerea, cuprinde-i tot dorul
Să simți cum în palme îți crește ogorul.

Și-n inima plină cu zambet de prunci
Pe-un munte de spice la doină s-ajungi,
Iar sus, printre boabe de grâu și pelin,
Să râzi și să plângi la o cană cu vin!

Când a văzut cum ochiul geme,
De visul ce-a chemat furtuna
Şi-mi fură genele într-una,
Un vultur mic şi fără pene,
Căci mi le-a dat una cu una,
S-a aşezat la mine-n gene.

Acuma zbor clipind din vise,
Mă urc deasupra tuturor,
Iar uraganele nestinse
Le simt pe toate sub picior.

Şi mă priveşte cum adorm
Un vultur mic şi fără somn …

Mă trezesc din insomnie,
Genele privesc în ochi,
Mă imploră ca de mâine
Zilele să fie zile,
Nopţile să fie nopţi.

Aud bocănit în tâmple,
Cască visele-n perciuni,
Le poftesc rapid să intre
Altfel, iar o să se schimbe
Din frumoase-n urâciuni.

Însorita noapte trece,
Mă întreb ce va urma?
După dimineaţa rece,
Dacă Luna se trezeşte,
Ziua îmi va lumina!

Tac sau mai bine (ce?) mă uit pe geam cum se bucură
musculiţele de unica lor zi de viaţă. Am avea ce învăţa de la
ele! Câtă dreptate avea domnul în alb când nu a vorbit, când
s-a uitat cu atâta gingăşie la venele afone: linişteşte-te! Mai trec coridoare de vorbe. Mă uit în fiecare cameră şi te văd numai copii xD piratate. Ipocrită vreme. Dezgustătoare aroma cârciumelor – baloane de fum de ţigară, aburi de bere şi pulpe de femei dezosate. Ştiu unde eşti. Dar la ce bun? Paşesc atent printre gropile din asfalt – exact mărimea tocurilor tale enorme. Îţi plăcea să fiu macaragiul care te dădea jos de pe ele: cum adică să merg desculţă?
Mă mai uit din când în când la un album foto – văd o gentuţă cu baterii şi un vibrator cu burtă!

Va urma …

Toate tind către extreme, pe aceeaşi direcţie în sensuri opuse, răsfirându-se. Orice punct are opusul lui, în cealalta parte.

Suntem plămădiţi din bine şi rău,
din apă şi foc,
din zile şi nopţi,
din râs şi din lacrimi,
c-o aripă ruptă şi alta zburând
şi viaţa întreagă muncim transpirând
să facem din pene ce cad obosite
noi zboruri cu aripi nepotrivite.

Am sufletul împărţit în două cărări
Doi fraţi despărţiţi de supărări,
Două boabe pe câte-o cărare:
Din una dă spicul spre soare,
Din cealaltă spicul dă în pământ
Cu rădăcina infiptă în vânt.

Doi cuci cuibărind în acelaşi perete
Ecouri de zâmbete şi de regrete.
Clepsidră din ceară ce macină foc,
În mâini de copil şi bătrân la un loc.

Şi-apăs greutatea din golul obtuz
Ca-n cealaltă parte să sar cât mai sus.