Zbor bacovian

Posted: June 17, 2015 in Aberatiuni mondene, Sortimentale

Să zbori? Ba nu, pășește! Sub noi e numai apă,
Pământ e podul care picioarele ne sapă.
Privirea mea sufla-va în părul tău jăratec,
Vom înota continuu, ne vom iubi sălbatec.

Să zbori? Ba nu, pășește! Sub noi e numai apă,
În piept țărâna uda va înceta să bată.
Mai calm ca niciodata, mai noi, mai ocean,
Va fi sărutul apei un zbor bacovian.

Se întorc cocorii

Posted: June 5, 2015 in Sortimentale

Unde sunt, iubito, se întorc cocorii,
Dimineața noastră încă n-a-nceput,
Pe pământul toamnei rătăci-vor zorii
Și vor cerne noaptea care ne-a tăcut.

Vezi, parcă e vară și parcă e iarnă,
Curcubeul nostru din două culori
Dezgheța-va ploaia care ne răstoarnă
Și alungă zorii noștri din cocori.

Poartă-mă în brațe ca o primăvară,
Înverzește-mi țărna dezvelită strâmb,
Astăzi, ca și mâine, va fi prima oară
De când vin cocorii, de când nu mai sunt.

Ca porcii

Posted: May 23, 2015 in Aberatiuni mondene

Hai, să ne-mbătăm ca porcii!
A zis berbecul către bou,
Abia văzându-l printre muște
Ce-l bâzâiau ca pe-un erou.

“Să mergem, dragă camarade,
Acolo unde n-ai nimic
Și, totodată, ai de toate,
Să mergem, dragul meu amic!”

Bovina, terminându-și masa,
Trântindu-și burta de pământ:
“Eu vacile trădează rasa?
Eu crede n-are-același gând!”

“Dar nu te-ai săturat, frație,
Să mergi mereu pe-același drum?
Vrei? Toată iarba ți-o dau ție,
Când ne întoarcem. Hai acum!”

“La mine tu respect avem,
Dar nu lăsat pe toate tu.
Tovarăș pleacă eu nu vrem.”
Și-a plâns o dată tare: “Muuuuu!”

Cum se certau, ieșise porcii
Din cârciumă și-n primul pom
Mâncând cireșe printre muște
Râdeau ca orișicare om.

Partea cealaltă

Posted: May 15, 2015 in Sortimentale

Ne țineam de mână.
Ea de mâna mea, eu de razele care-i ieșeau din umeri.
Învârteam în gând aceeași casetă.
Întâi partea ei se bobina către mine,
apoi o întorceam pe partea cealaltă.
Plângeam la toate melodiile și ne ascundeam unul de altul.
Eu plângeam cu ochiul drept, ea cu stângul,
apoi ne întoarceam pe partea cealaltă.
În urma noastră două cărări umede
tăceau ținându-se de partea cealaltă …

Pe dos

Posted: May 4, 2015 in Aberatiuni mondene

Ardea o lumânare cu flacăra în jos
Și picături de ceară cădeau albini pe dos.

Zzzz, zzzz, zzzz, vântul
Zzzz, pământul,
Zzzz, icoana făcătoare de minciuni
Zzzz, zzzz, zzzz, pupată de nebuni
Zzzz, și lemnul din semințe
Zzzz, și aura-n cornițe
Zzzz, corabia sub mare
Brrr, și ploaia în ninsoare
Zzzz, se diviza atomul
Zzzz? se întreba și omul.

Vor mai cădea arzând albini din lumânare,
Dar ce folos? Pe dos nu înflorește nicio floare.

Fugind

Posted: April 30, 2015 in Sortimentale

Așa mi-e inima, fugindă,
Atunci când totul e perfect.
Mi-albește noaptea în oglindă
De când alerg să te aștept.

Ți-am mulțumit când am plecat,
Așa știu eu să mulțumesc,
Nimic în urmă n-am lăsat
Când am fugit să te iubesc!

La sânul tău

Posted: April 30, 2015 in Cu cine?, Sortimentale

Cădeam la sânul tău petale,
Dormeai în ochii mei aprins,
Înaripam pe tâmpla ta agale
O iarnă care nu te-a nins.

Ce frig, ce viscol, care boală
Va fi în stare să te ia?
La sânul tau sunt doar o coală,
Pe care scrisul n-o mai vrea.

Era dimineață

Posted: April 15, 2015 in Aberatiuni mondene, Sortimentale

Sărea prin băltoace încercând
să-mi arate cât de mult i-a fost dor.
Intrase până la zâmbet în ploaie.
O pozam lovind puternic pleoapele, până la lacrimi.
Pentru portretul final a luat cerul din ochi și l-a aruncat în sus.
Îi cădeau pe umeri stelele.
“Dacă aș fi fost lună, aș fi fost nefericită”,
mi-a zis arătându-mi doar partea ei luminată.
După ce am vizitat toate apele pământului, i-am deschis ochii
și-am întrebat-o dacă mai are nevoie de ceva înainte de a se trezi:
“Vreau să fii lună” și am dispărut.
Era dimineață.

Am avut o femeie inexistentă,
era ca oricare alta cu ceva în plus,
mergea pe stradă lângă mine,
mă ținea de mână cu ceva în plus,
vorbeam de noi de parcă eram vii
din care nu s-a făcut niciodată vin.
Două pahare uscate pe o masă cu urme de coate cu ceva în plus.
În scrumieră o gumă de mestecat din care ieșea fum, fumul cădea în jos, spre cer.
Mi se făcuse rău, am ridicat capul de pe masă,
de masă se lipise cârciuma, de cârciumă pământul,
de pământ toate cimitirele întorcându-se pe partea cealaltă.
“Nani, nani, puiul cramei!” îmi cânta inexistent
femeia inexistentă cu o voce inexistentă
și mă legăna între sânii ei ca două pietre funerare, pe care am scris un singur vers
cu ceva în plus …

Pămâncer

Posted: April 7, 2015 in Sortimentale

S-au cunoscut întâmplător,
Mersul lui s-a lovit de zborul ei.
Impactul a fost atât de puternic încât
Au rămas îmbrățișați pentru totdeauna.
De-atunci pământu-i plin de cer,
Iar dincolo de cer e numai pământ.