O poezie în care nu mi-am folosit deloc imaginaţia …
“Şi de ce mă doare capul ?”
Se întreabă trist săracul,
“Nu am bani, deci n-am probleme
Nu tânjesc după avere.
La dejun, la prânz, la cină
Am doar apă cu slănină,
Iar în frigider umflate
Nişte poze cu bucate.
Şi adorm pe întuneric
Căci nu am curent electric.
Poate că nu dorm deajuns ?”
Sigur, ăsta da răspuns !
“Merg pe jos pan’ unde-mi trebu’
Ud şi motivat de geruri.
Datorii cât duce trenu’
Ce îmi încreţeşte tenu’.
Mă întreb de unde dracu’
Pe mine să mă doară capu’ ?!”
Oare cine i-o fi spus:
Lipsa banilor – e-un plus ?!
... în versuri ... 