Suntem ca două păsări,
Care sărută zarea,
Cu aripi obosite,
Ce desenează marea.
Suntem ca doi copii,
Care cuminţi privesc,
Cu ochii buni şi limpezi
Părinţii cum îi cresc.
Suntem ca două gânduri,
Ce zboară lin prin nori,
Visând la universuri
Scăldate în culori.
Suntem ca două versuri
Din poezia vieţii
Ce poartă rima sorţii
De care mor poeţii.
Suntem ceea ce suntem,
Suntem precum destinul,
Suntem ca două raze,
Suntem ca două chinuri …
... în versuri ... 