… în versuri …

Geamul pe zi ce trece e tot mai decolorat,
parcă cineva l-ar spăla pe-ascuns, pe dinafară.
Sau poate l-au deocheat privirile
atât de multe în ultima vreme ?

Au început să mă întristeze frunzele …
De căderea lor ma tem.
Mi-e teamă de copacii goi,
ca şi cum s-ar dezbrăca pe timpul acesta rece să facă baie,
o baie de zăpadă.

Mai ieri băteau în geam ritmurile toamnei,
astăzi acoperă gleznele copacilor;
ce păcat, ce păcat că frunzele mor exact când începe toamna.

Şi geamul ăsta afurisit …
O să-l spăl şi pe dinăuntru
până la primăvară, până la cea mai apropiată primăvară !