Em

Posted: May 24, 2012 in Aberatiuni mondene

Nemuritor vreau să fiu într-o zi
Să pot să ajung pân’ la capăt de Mi;
Acolo nebun nu te simți când iubești,
Iar tot ce rănești îți zâmbește pe veci!

Și drumul te coase din est spre apus,
Adună-ți bretonul să nu vezi în sus.
De unde-s acești marinari fără val
Cu șaua pe cap, cu zâmbet de cal?

Dar, ce mai contează un metru în plus
Deja s-a făcut ce-ai avut tu de spus;
Doi metri de vorbe cu frică și griji,
Vitejii aleargă-nainte pe bici.

Morișca ce suflă în steaguri s-a stins
În foaia de cupru purtată de vis …
Cu ochii închiși, pe margini de zbor,
Spre capăt de Mi, spre nemuritor!

Comments
  1. diana says:

    melancolic….icantator de frumos

  2. Igor says:

    Frumos, bate in Bacovia.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s