Te simţi într-un fel foarte straniu
Când mintea îţi râde în craniu,
Iar pana-n cârceie de scris
Te face să plângi mai precis!
Cu mâna pe gură de clopot
Astupi al păcatelor hohot!
Te minţi că nu ai nici un fix
Pe scara din gol cu sufix.
Cum naiba să nu îţi mai vină
Din baltă miros de surdină
Când mușcă norii catargul,
Barca-i mai mare ca largul?
Ori ochiul nu-ţi vede din groapă,
Și cauţi motivul în faptă?
Te minţi că-ai rămas cu un “X”
Pe scara din gol cu sufix!
... în versuri ... 
Bravo!!!!
Merci 😉
Motivele poti sa le cauti si-n gand, nu doar in fapta:P
Dar cum ai ajuns pe scara din gol cu sufix?
cica mi-am schimbat prefixu … prin urmare trebuie sa fie si un sufix pe undeva pentru echilibru 🙂
:))) Face sens, dar nu face golul. E de apreciat totusi nevoia de echilibru, desi prefixul e o conventie, iar realitatea e altceva (sa nu uitam varsta divina) 😀
echilibrul merita toata dezordinea 😛 … golul e forma pura a plinului 😉
O pleiada de metafore, zeci de intelesuri, versuri sublime care mi-au mers la suflet. Bravo Radule!
D.
ma stradui si eu cum pot sa ametesc cititorul 🙂
Ametitor, da:) Insa ambele afirmatii merita inscrise la cartea cu aforisme.
Totusi, plinul e mereu impur?
Da, plinul este murdar, corupt 🙂