Atâta ştiu, în linişte să cânt.
În bezna buzelor uitate
Tăcerile sunt mai curate.
Atâta ştiu, în linişte să cânt!
Atâta ştiu, în nepăreri să cred.
Părerea bună, rea – m-apleacă
Şi înzestrat ajung în groapă.
Atâta ştiu, în nepăreri să cred!
Atâta ştiu, în urmă să rămân.
La ce-ar mai folosi avântul
De n-am în faţă inima chemându-l?
Atâta ştiu, în urmă să rămân!
Atâta ştiu, în sete să petrec.
E roua dulce şi amară
Izvorul meu din călimară.
Atâta ştiu, în sete să petrec!
Atâta ştiu, să fiu şi să nu fiu.
De mă îngrop în mantie de ceară
Lumina înauntru-o să mă doară.
Să fiu şi să nu fiu, atâta ştiu!
... în versuri ... 
Bravo, frumos spus – Să fiu şi să nu fiu, atâta ştiu!